Florin Tănăsescu

Când veţi fi oameni mari, dragi şcolari, va trebui să practicaţi nu neapărat o meserie – puteţi fi şi parlamentari – ci să adulmecaţi. Mai exact, cum credeţi că trebuie să miroasă ţara ?
Murmure în sală. La o astfel de întrebare nu se aştepta nimeni. Şi nici la meditaţiile făcute pe cheltuiala părinţilor pentru un altfel de viitor, evident frumos mirositor, nu fuseseră pregătiţi.

Adulmecând dilema, profa – dirigă le ridică un pic mingea la fileu. Şi zise:
– Cele cinci simţuri ale omului sunt: văzul, auzul, gustul, pipăitul şi mirosul. Ne axăm pe adulmecat. Pardon, pe miros !
– “Coniacul tainic amiroase/ Şi lustrele-n pahare curg”, răspunde premiantul clasei, al cărui viitor era scris deja în constelaţia de la Palatul Victoria: va îngroşa rândul de şomeri.
Unul, care pe şest fuma şi se interesa care sunt consecinţele viciului de a crede că are un viitor în ţara asta – pardon, viciul pufăitului- răspunse sfios, mestecând gumă, să nu se prindă profa de miros:
– Şi dacă, din cauza poluării morale de la ţevile de eşapament ale celor care cuvântă în campanii electorale ori când ajung la guvernare, devin anosmatic, ce opţiune am ?
Profa-dirigă, am uitat acest amănunt, era suplinitoare. La bază era vatmaniţă. Rămase mască, neînţelegând ce înseamnă anosmatic. Şi repetă întrebarea: ce miros preferaţi în ţara în care v-aţi născut, trăiţi şi pe care, conform fişei postului, o iubiţi ?
– Mirosul “Mâinii Maicii Domnului”, răspunse un altul, fiu de preot, cu zece pe linie la materia opţională numită Religie !
– Ei, aşa da, răspuns de vătmăniţa. Pardon, profa. Religie trebuie să fie patria. Să vă închinaţi la ea mai ceva decât în Biserică. Iar pentru demnitari să bateţi mătănii în fiecare dimineaţă, la prânz şi atunci când vă culcaţi.
– La prânz avem două ore despre “Teoria evoluţionistă” a lui Darwin. Cum să-mpăcăm şi capra şi varza ? Adică şi pe dracu’ – pardon, deputatul, şi varza. Adică ţara ?
– Reformăm din temelii sistemul de învăţământ. De exemplu „Ciulinii Bărăganului” vor deveni „Trandafirii Bărăganului”. Altă părere?
– Mirosul crinilor care mă-mbată îl pot prefera ? Şi dacă unei fete vreau să-i dau,am voie ?, întreabă unul cu spirit poetic moştenit în arborele genetic.
– Dar trandafirii ce au ? Te deranjează spinii ? Ori cannabis, pe care avem de gând să-l legalizăm. Tragi pe nas, deci miroşi şi vezi totul în roz.
– Da, dar mie îmi plac crinii…
Se aprobă mirosul de crin, dar numai pe cartelă. Lecţia de adulmecat patriotic s-a terminat.
Doar repetentul clasei rămase visând la Turnul Eiffel din Paris. Şi citind din Baudelaire:
“O, suflete, aminteşte-ţi/ Cum cerul privea hoitul superb îmbobocind asemenei unei flori/ Simţind că te-năbuşi/Ai şovăit din pricina puternicei duhori”.
Deasupra Bărăganului, se roteau multe, multe ciori.