Luiza Rădulescu Pintilie
Lumini de Înviere
Altare sufletești înveșmântate în primăveri,
În har divin, spre taina Învierii,
Așteaptă cu smerenie dumnezeiescul semn de Sus
Întru credință și slăvită scânteiere,
Lumină din Lumină priveghere,
Pace pe pământ și între oameni bunăvoire,
Biruitoare-n cer și pe pământ
De rele, de minciună și durere,
De întuneric și fariseic legământ
De omenesc îndepărtat de tot ce-i sfânt.
Întru lumini cerești deschidem inimii ferestre,
Să se reverse asupra-le din frumusețea noii vieți
Ce-o vor vesti curând și sfinții toți, din ceruri,
Și clopotele prea sfintelor biserici,
Și toate cele ale lumii pământești,
În regăsita bucurie a Învierii.
Lumină din Lumina lumânării
Ce-aprinsă fi-va în altarul cu icoane,
Și dusă spre a casei binecuvântare
Și-a sufletului duhovnicească înnoire,
Vindecătoare de necredință și de rătăcire,
Mult preaslăvită și ocrotitoare milostivire,
Sub chemătoarea taină:”Veniți de luați Lumină!”
Lumină din Lumină, semn de Sus,
Atotbiruitoare-n cer și pe pământ,
Și-aprinsă cu smerenie în suflet și în gând,
Vestind: ”Hristos a Înviat!”.
Lumină a Învierii și-a credinței,
A mântuirii și a pocăinței,
Dumnezeiescul dar din cer adus,
Înseși luminii din sfântul soare mai presus,
Întru iubire de oameni și de viață,
Întru-adevărul cel adevărat,
Întru nădejde și statornică speranță.
În veac și-n veacul-veacului:
”Adevărat a Înviat!”.
(30 aprilie 2024)
