Florin Tănăsescu
Încolțit de micii întreprinzători și de marii rechini imobiliari, înjurat de pensionari, oarecum lăsat în pace de samsari, nea Bolojan a simtit că a cam ajuns la capătul puterilor. Drept pentru care, sătul să joace rolul principal în filmul „Singur împotriva a câtorva milioane de români”, și-a luat inima-n dinți și i-a cerut ajutor așa-zisului președinte Nicu Dan. Spicuim:
„Șefu, vântul suflă tare, rănile mă dor. Din când în când, trebuie să mai apar și pe la emisiuni, la televizor. N-am noapte, n-am zi. Deci, vreau și eu o mână de ajutor. Sau un semn din partea Măriei Tale că-mi ești alături. Altfel, simt că o iau razna; ies în peisaj, pe ogor. (…)
Coaliția mă hăituiește. Vârf de lance – Grindeanu, care dimineața îmi pune demisia pe masă, iar pe la amiază, o ia și se duce cu ea acasă. Mai e și Olguța, de la Craiova, șefu’! Când mă-ntâlnesc cu ea, intru-n trepidații, nu alta. Când se-ncruntă la mine, îmi fuge pardoseala Palatului Victoria de sub picioare. La ce vorbe grele mi-aruncă așa, în surdină, n-ai vrea să fii martor! Zici că suntem pe treptele de la intrarea Tribunalului Bihor.
Deci, m-ajuți șefu’ cu o vorbă bună? Le zici matale să se mai potolească până mai scad din deficit cu ceva miimi de procente? (..)
Dom’ președinte, nu vă deranjam din treburile dumneavoastră importante, dar într-o zi mi-a zbârnâit telefonul. Pe ecran ce credeți că mi-au apărut? Următoarele: „Sunt Lia de la ÎCCJ, mă. Răspunde că din premier devii inculpat cât ai zice CSAT!”. Am răspuns. Să știți că nu-i fată așa rea cum au prezentat-o ăia prin documentarul ăla de plângea țara.Mai puțin dumneavoastră. (…).
Domnu’ Dan, se prea poate să fii uitat de mine; sunt premierul unei țări al cărui președinte se presupune că sunteți. Apar și la televizor, în caz că ați uitat cum arăt.
Nu vă mai răpesc din timpul prețios. Doar vă rog să nu mai promiteți că nu crește TVA, că pe urmă iar se sparg toate ouăle stricate în capul meu!”.
Răspunsul domnului Dan? Sufletul lui Avram Iancu! Mai întâi a întrebat cine mai e și Bolojan, ăsta? Apoi, a ridicat ochii în tavan, bâiguind ceva de genul:
„Acum cristalizez un amalgam eterogen furnizat de șefii de la Parchete. Apoi, mă-ntâlnesc cu Tudor Chirilă, că prea toarnă acid sulfuric peste baza mea prezidențială. După care, aflu eu și cine e numitul Bolojan”.
Concluzia? Pam-pam!
