Nicoleta Dumitrescu
Ieri, când echinocţiul de primăvară încerca să se strecoare tiptil printre fulgii de nea, în calendar a fost consemnată şi Ziua internaţională a fericirii. Oare, ieri ne-am trezit mai bine, mai fericiţi că am fost contemporanii unei noi zile a fericirii? Depinde de fiecare cum vrea să privească lucrurile pentru că, dacă ar fi să ne luăm după calendarul anotimpurilor, unii ar fi fost cu singuranţă mai fericiţi dacă, privind de la fereastră, la primele ore ale dimineţii în locul zăpezii de acum ar fi văzut zarzării înfloriţi, aşa cum era acum un an pe vremea asta. Numai că natura, în loc să zvâcnească a viaţă, aşa cum de regulă se întâmpla în luna martie, anul acesta a oferit alt tablou. Unul de adevărată iarnă, mai iarnă decât în prima zvâcnire a sezonului rece, una atipică în care, inclusiv acum câteva zile, bobocii zarzărilor păreau că abia erau scoşi din congelator din cauza ploii îngheţate!
Trecând însă la subiectul zilei de ieri, experţii sunt de părere că fericirea ar trebui să fie unul dintre principalele ţeluri ale fiinţei umane, iar generozitatea, care nu ar trebui să se rezume doar la oferirea de obiecte materiale, ci la timp şi atenţie, s-ar număra printre “secretele” obţinerii acestei stări.
Adevărul este că, în zilele de astăzi, când timpul nu mai are răbdare cu nimeni şi cu nimic, când valorile sunt cu totul altele, când se pune preţ pe un lucru aparent neînsemnat, dar care pentru o persoană poate reprezenta totul, fericirea poate fi, de la caz la caz, sub diferite forme. Concret, poţi fi fericit şi dacă, atunci când vrei să-ţi acorzi ţie, ca persoană, câteva momente şi suficientă atenţie, închizi televizorul, dai pe mute telefonul şi piteşti ceasul din cameră ca să nu auzi nici măcar ticăitul acestuia. Şi ce poţi să faci după aceea? Să asculţi liniştea! Pur şi simplu! Face bine la psihic, având în vedere faptul că, atunci când este o zi nebună, când pare că toate obligaţiile şi sarcinile s-au vorbit să se înghesuie în acelaşi timp, în gând îţi zici : “Ah, ce n-aş da pentru o clipă de linişte!” Aşa că, atunci când se poate asculta liniştea, n-ar trebui ratată o asemenea şansă. E ca şi când ai simţi că, de undeva, cineva vine şi îţi gâdilă suav urechile, având senzaţia că, în acelaşi timp, se împrăştie şi un suav parfum. Poate fi chiar parfumul liniştii, iar dacă este înregistrată o asemenea performanţă, atunci se poate numi chiar…fericire.
Aşa cum fericire se poate numi să-ţi rezervi răgazul să priveşti un copac pe care îl întâlneşti zilnic în drumul tău. Ar fi ca o continuare a consemnării în jurnalul unei poveşti care a prins viaţă dintr-o sămânţă cât unghia, poate chiar mai mică, observând când copacul a înmugurit, i-au dat primele flori, iar după rod, toamna, s-a despărţit de frunze.
E prea poetic, chiar pierdere de timp ca să te uiţi la un copac şi să nu existe posibilitatea să te uiţi la televizor ori la ecranul telefonului mobil, ar spune unii care văd natura transformându-se doar de pe geamul automobilului.
Pentru aceştia din urmă, fericirea poate însemna însă faptul că o persoană importantă le-a răspuns la telefon la momentul potrivit, că s-a reuşit perfectarea unei întrevederi şi mai importante, fiecare clipă scursă, fie ea şi de linişte, având cu totul şi cu totul altă valoare, mai ales din punct de vedere material.
Cine sunt însă mai fericiţi, cei care pot spune că după ce nu s-a mai auzit nici musca în cameră au simţit inclusiv parfumul fericirii sau cei din a doua categorie, care nu au timp să vadă nici măcar copacul pe lângă care trec zilnic că a înflorit? Cu siguranţă că fiecare persoană în parte ar spune că simte fericirea în felul ei. Mai trist însă ar fi dacă nu ar recunoaşte faptul că sunt şi fericite, fiecare în felul lor. Ar fi ca imaginea primăverii din acest an, imortalizată în ploaia de gheaţă!
