Nicoleta Dumitrescu
Dacă mai era nevoie de o nouă dovadă că Liviu Dragnea este premierul din umbră al primului ministru Sorin Grindeanu, dovada respectivă nu a întârziat să apară. Concret, duminică seară, acesta a declarat că are sub lupă mai mult de doi miniştri din Cabinetul Grindeanu care, chipurile, n-ar fi ţinut pasul cu programul de guvernare. Iar după cum a dat de înţeles, ar fi vorba despre ministrul Justiţiei şi despre cel de la Finanţe, în cazul primului reproşurile fiind chiar repetate, în condiţiile în care modificările ce se doreşte a fi aduse codurilor penale au ajuns să fie un subiect mai mult decât sensibil.
De altfel, ori de câte ori are ocazia, liderul PSD nu evită să-şi facă publice nemulţumirile la adresa unuia sau a altuia dintre membrii Guvernului, ca şi când aceştia din urmă ar semna sau ar trebui să semneze şi o condică specială întocmită pe zile şi ore chiar de către Liviu Dragnea şi trebuie să-i dea acestuia raportul, zilnic! Bănuind, probabil, că remarcile sale s-ar putea să stârnească şi alte nemulţumiri, chiar din partea celor vizaţi, Dragnea a încercat să o dea la întors, în sensul că a punctat ceva de genul că miniştrii pe care acesta este supărat – şi care pot fi mai mult de doi – se află, în vizorul, mai mult ca sigur, şi al şefului Guvernului, pentru că, acum cităm din declaraţia liderului PSD: ” Cred că privim cu aceeași lupă” (!?!)
Problema este însă alta. Oricât de mult s-ar dezbate şi analiza activitatea miniştrilor, chiar şi de către liderul principalului partid aflat la guvernare, nu este firesc ca, public, şi acesta să facă remarci, mai ales legate de randament, înaintea premierului care, deocamdată, nu a făcut nicio declaraţie pe tema unei posibile remanieri. De ce însă şeful PSD face pe porta- vocea Guvernului? Cu siguranţă, răspunsul este dat de către nenumărate situaţii în care, la conferinţele de presă, premierul este alături de Liviu Dragnea, acesta din urmă făcând mereu pe “salvatorul” ori de câte ori consideră că şeful Executivului este prins… la mijloc. Iar asta se întâmplă din cauza faptului că, sub impresia greşită că totul trebuie gândit politic, se consideră că inclusiv activitatea unor instituţii care, teoretic sunt publice, trebuie privită, de sus, tot printr-o lupă politică, dacă este să-l parafrazăm pe Liviu Dragnea.
În cazul de faţă, nemulţumirea a plecat de la faptul că unii dintre miniştri n-ar ţine pasul vioi în ritmul impus de punerea în practică a programului de guvernare. Dar, în condiţiile în care în programul de guvernare, în cele mai mult dintre cazuri, este vorba despre modificări, de ce nu se ia în calcul şi faptul că desele schimbări, mai ales legislative, nu sunt tocmai bune? Şi-apoi, când vor înceta partidele, mai exact liderii lor, să înţeleagă faptul că schimbările multe şi dese nu sunt tocmai cheia marilor succese ?! Poate că, dincolo de programele de guvernare, oamenii politici ar trebui ca, mai întâi, să păstreze pe loc acele legi care şi-au făcut efectul în timp, realitatea demonstrând faptul că desele reforme nu au adus nimic bun, ba din contră. Şi apoi, schimbarea miniştrilor chiar este o soluţie?
