Nicoleta Dumitrescu

Prinsă la mijloc într-o prelungită vacanță, între 1 Mai și Sărbătorile Pascale, ziua de 2 mai, a Tineretului, nu a trecut chiar neobservată de către politicienii de la vârf, care mai de care ținând să-și facă publice mesajele către tineri. Având în vedere că reprezintă un segment mai mult decât important, cert este că generația tânără nu prea avea cum să lipsească din aceste discursuri, în contextul în care, se știe, 2024 este an electoral, drept pentru care liderii principalelor partide s-au întrecut în mesaje pompoase.
”Generația tânără este cea care va decide România de mâine”, ”orice politician ajuns într-o funcție de decizie are datoria morală de a se asigura că tinerii au parte de condiții care să le favorizeze dezvoltarea profesională și maturizarea armonioasă”, a transmis liderul PNL, în timp ce președintele PSD a ținut să spună, printre altele, că ”tinerii trebuie să continue ceea ce generațiile de acum au început”, având în vedere faptul că ”mixul dintre experiența generațiilor mai în vârstă și deschiderea tinerilor către nou contribuie la dezvoltarea oricărei societăți”.
Dincolo de această poleială a discursurilor, ceea ce uită, sau mai degrabă ignoră politicienii, este faptul că exact ei au reușit să bulverseze liniile trasate pentru tinerele generații. Pentru că, în ultimele decenii, politica a reușit să creeze ceea ce se poate numi ”modele de bună practică” în accederea la funcții de conducere, în condițiile în care, așa cum s-a și văzut, susținerea politică a fost și este, de fapt, principalul criteriu de promovare pe posturile cheie care, o dată la patru ani, sunt ocupate fără să mai fie nevoie și de concurs.
Iar cum ocuparea funcțiilor din instituțiile publice, din direcții și servicii, din multitudinea de paliere ministeriale a făcut cu vârf și îndesat această dovadă, promovarea pe pile și relații fiind aplicată inclusiv de către liderii formațiunilor politice care nu mai pridideau să o arate cu degetul, cu girul lor fiind realizată rocada oamenilor pe funcții, pare că inteligența și competența nu sunt deloc agreate. De fapt, înlocuirea ”oamenilor noștri” cu ”ai lor” este considerată ca un fel de răzbunare dulce. Astfel, partidele care acced la putere au posibilitatea să-și împrăștie, prin toată țara, multitudinea de ”specialiști” fluturată prin campaniile electorale, nespecialiștilor, care mai de care, fiindu-le oferită șansa de a-și da cu părerea și de a face experimente în domenii în care pregătirea și experiența lor erau aproape de zero. Iar rezultatele acestor experimente s-au văzut foarte bine care au fost, lungul șir de reforme, mai ales în domenii cheie, reușind să țină pe loc destule proiecte începute și considerate inițial mai mult decât salvatoare.
Cel mai grav este însă faptul că prin astfel de experimente nereușite, politica și politicienii arată că se poate. Că se poate să fii promovat chiar dacă nu ai habar despre ce este în jurul tău, că poți să fii deasupra multora, ca funcție și remunerație, chiar dacă nu ai activat nici măcar o zi în acel domeniu, că poți schimba cu o simplă semnătură sau decizie tot ceea ce crezi tu – sau îți este indicat, de mai sus – că trebuie să fie schimbat sau să rămână pe loc. Sunt exemple de… modele de bună practică, iar dacă tot sunt destule astfel de modele, inclusiv tânăra generație consideră că sunt bune și de urmat, pentru a le pune în balanța propriilor decizii și alegeri legate de viitorul lor. Iar dacă mai sunt adăugate și reformele din Educație, nelipsite de la un an la altul, grija pentru tânăra generație din discursul politicienilor nu pare să fie decât aceeași veche practică a demagogiei, a populismului ridicat la rang de artă! În aceste condiții, vremurile de astăzi oferă prilejul multor reflecții, mai ales că realitatea are atât de multe modele, inclusiv legate de carieră, implicit din cauza faptului că s-a văzut, extrem de bine, că politica te poate urca pe anumite trepte ale reușitei, dar și te poate trânti la pământ!