Florin Tănăsescu
Întrebat ce vrea să se facă atunci când va fi mare, Gion a strigat: „Stâlp electric, doamna învăţătoare”.
Mirare în clasă. „Cu oameni ca el, viitor în beznă ţara noastră are”, l-a lăudat doamna. Gion a urmat şi cursuri de specilizare la „Institutul de beton aramat – secţia stâlp nemişcat”.
Dar, la fel ca la popi, pentru a deveni stâlp de nădejde al patriei, musai să fii însurat. De asta s-a ocupat Daniel.
Nu Preafericitul, ci Popescu de la Energie! Neclintitul din minister i-a făcut lipeala cu o tipă mişto – Gina Stâlpoaica.
Luna de miere şi-au petrecut-o pe la Porţile de Fier II, unde-au mâncat şi-o ciorbă de burtă făcută la Cazane.
Dragostea lor se manifesta prin firele de înaltă tensiune. El îi trimitea bezele sub formă de factură, ea se-nroşea de i-o lua razna contorul.
Într-o zi, naşul Popescu s-a dus cu plocon la ei. Gion a primit cadou un felinar, ea – o lumânare.
Stâlpul de beton, numitul Gion, a început să cânte: „Aseară trecui călare/Pe la poarta dumitale/Te văzui la lumânare…”.
I-a retezat-o Stâlpoaica: „Lasă vrăjeala, că am văzut călăreţi fără cap, guvernanţi fără minte, da’ stâlp pe mârţoagă nu!”
Nefericitul a zis că-i fidel. Că stă neclintit, ca toţi stâlpii din ţara asta.
Geaba! Asta urla ca sirena lui Vasile Roaită.
Scandalul a fost aplanat tot de preafericitul ministru Daniel Popescu: „Copii! Rămâneţi pe locurile voastre! Sunteţi alături de alţii, stâlpii mei de nădejde”.
Apoi, a lut-o de-o parte pe Gina: „Vezi că Gion te iubeşte. Io am amantă, da, mucles!
Curioasă ca orice stâlpoaică, a-ntrebat cum o cheamă.
„Factura la electricitate, dar rămâne-ntre noi. Că e secret de stat”.
Aşa s-a împăcat Gion, stâlp de benton, cu Gina Stâlpoaica.
Şi tot aşa, ţara cu soarta.
