Constantin Dumitru – Plopeni

Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare săptămână să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.

Tudor Gheorghe MANOLACHE s-a născut la 30 octombrie 1950, la Negoieşti, Prahova. Prima legitimare ca jucător o are la juniorii echipei Metalul Plopeni, în 1965, în echipa condusă de Vicu Ionescu. Din 1968 a fost promovat de Gheorghe Bărbulescu în echipa de seniori cu care a participat la barajul ratat care s-a disputat la Bucureşti, în 1969. A urmat barajul din 1970, de la Braşov, în urma căreia Manolache a suportat o accidentare în urma căreia a fost nevoit să stea o lună de zile în spital, dar în continuare a făcut parte din atacul echipei Metalul care a obţinut promovarea în divizia B, într-un trio care s-a menţinut până la prima retrogradare din istoria echipei, în 1982: Manolache, Spiridon, Florea. Jucător foarte harnic şi util echipei în acelaşi timp, cea mai bună extremă stângă care a evoluat în echipa Metalul, foarte multe jocuri au fost câştigate datorită centrărilor sale, de pe partea stângă şi fructificate, în mare majoritate, de Marian Spiridon. În anul 1974 a fost admis la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Bacău şi a evoluat, pentru o ediţie, 1974-75, la Ştiinţa Bacău, sub conducerea antrenorilor Corneliu Costinescu şi Grigore Sichitiu. În 1975 echipa Ştiinţa din Bacău este mutată la Oneşti şi Tudor Manolache se reîntoarce, ca jucător, la Metalul, transferându-se cu facultatea la I.E.F.S. Bucureşti. După numai o ediţie, în 1976, datorită evoluţiilor sale foarte bune, este remarcat şi transferat de Valentin Stănescu la Petrolul Ploieşti, echipă cu care obţine promovarea în divizia A. Tudor Manolache a făcut parte din lotule chipei care a efectuat turneele de pregătire din Cuba şi Siria-Liban. Îşi aminteşte şi astăzi de zborul cu avionul, circa 14 ore până în Cuba, în care a simţit o emoţie aparte la tranversarea Oceanului Atlantic, văzut de la acea înălţime, de asemenea a rămas impresionat de mizeria, harababura, viaţa tumultoasă şi dezastrul produs în urma războiului din Siria şi Liban. Cariera competiţională şi-a încheiat-o la Metalul, în 1983. Întrebat care a fost antrenorul care l-a impresionat în întreaga sa carieră, răspunsul său a fost scurt şi la obiect caracterizându-şi astfel profesorii: Nicolae Marinescu – un adevărat profesionist, Valentin Stănescu – un antrenor foarte impunător şi Virgil Dridea – un antrenor foarte autoritar.
Din 1982 a lucrat, ca antrenor, la Metalul, la centrul de copii şi juniori al echipei din Plopeni. Prin mâna lui au trecut o serie de jucători care au îmbrăcat ulterior tricoul echipei Metalul pentru mult timp: Marius Voicilă, Adrian State, Cornel Vasile, Cristian Cioboată, Ovidiu Dogaru, Mircea Niţă, Ovidiu Voicilă, Adrian Ariciu şi Marian Stănică. Din 1987 este numit antrenorul echipei de seniori, pentru două sezoane, iar din vara lui 1989 a condus Asociaţia Sportivă, având funcţia de preşedinte timp de 9 ani. La preluarea funcţiei de preşedinte, la Metalul existau 9 secţii de performanţă: Atletism, Box, Ciclism, Fotbal, Judo, Handbal, Lupte, Orientare Sportivă, Tir (talere şi cu arcul). Toate aceste secţii au simţit din plin sprijinul preşedintelui Manolache, într-o perioadă când principalul sponsor, uzina, şi singurul care a existat pe timpul mandatului său de preşedinte făcea faţă tot mai greu solicitărilor financiare. În 1998, după retrogradarea echipei în divizia C, este îndepărtat de la Metalul Plopeni şi trimis să antreneze cea de-a doua echipă a uzinei, Metalul Băicoi, pentru ca în toamna anului 1999 să se apeleze din nou la serviciile sale, timp de un sezon, ca antrenor. Din 2000 s-a întors la Metalul Băicoi, unde şi-a format o echipă în jurul unor jucători cu experienţă, transferaţi de la Metalul Plopeni, şi la finalul sezonului 2001-02 a obţinut promovarea în divizia C.
Virgil DRIDEA II s-a născut la 17 noiembrie 1940, la Ploieşti. Activitatea fotbalistică şi-a început-o la Petrolul Ploieşti, jucând în echipa de pitici, alături de Mihai Cristache. A trecut apoi, firesc, la echipa de juniori condusă de Emil Avasilichioaie şi la 24 august 1958 debutează în marea echipă a Petrolului Ploieşti, într-un joc contra echipei Jiul Petroşani (3-0). În perioada 1959-61 a evoluat la Ştiinţa Bucureşti, actual Sportul Studenţesc. În 1961, după terminarea studiilor, revine la Petrolul, unde va juca până în 1967, adunând în divizia A 82 de jocuri şi 12 goluri. A evoluat în Cupele Europene de 7 ori, marcând un singur gol. Cu Petrolul a cucerit titlurile de campion în ediţiile 1958-59 şi 1965-66, precum şi Cupa României (1963). Din ianuarie 1968 s-a transferat la Metalul Plopeni, unde şi-a încheiat activitatea de jucător, în 1970, după participarea, la două baraje de promovare în divizia B. Din returul ediţiei 1969-70, după plecarea antrenorului secund Ferdinand Czepolschi, la Slănic, este numit secundul lui Gheorghe Bărbulescu, obţinând alături de acesta două calificări consecutive la barajul de promovare în divizia B, ultimul terminat cu promovarea mult aşteptată de numeroşii suporteri pe care îi avea echipa. După 7 ani de activitate ca antrenor secund, alături de Gheorghe Bărbulescu, Marian Alexandru, Nicolae Marinescu şi Adalbert Marosi, din returul ediţiei 1976-77 preia funcţia de antrenor principal, obţinând în continuare cele mai bune performanţe din istoria echipei, în divizia B, dar şi prima retrogradare din istoria echipei de fotbal, în 1982.
După 12 ani de activitate s-a despărţit de Metalul Plopeni şi, în 1983, a condus ca supervizor tehnic Atletico de Huambo din Angola. Întors în ţară, în 1985, preia conducerea echipei Prahova Ploieşti, pe care o conduce cu succes, în divizia B, până în 1988. Trece la Petrolul Ploieşti, pe care o promovează în prima divizie (1989) şi în următorul an o califică în Cupa UEFA, unde este eliminat de mult mai puternica Anderlecht din Bruxelles, cea care cu câteva luni în urmă eliminase pe Dinamo Bucureşti în semifinala Cupei Cupelor. Din 10 noiembrie 1992 a antrenat, timp de un an, selecţionata Armatei Siriene din Damasc. A mai antrenat Dacia Unirea Brăila în ediţia 1994-95 cu care termină pe locul 2.
De la 12 noiembrie 1995 a deţinut funcţia de director tehnic la Metalul Plopeni. În ediţia 1996-97 revine la Dacia Unirea Brăila, apoi antrenează AS Midia Năvodari (1997-98) unde ocupă din nou locul 2. În 1999-2000 este antrenor la Petrolul Ploieşti, din nou la AS Midia Năvodari (2000-01) şi CimentulFieni (2001-02), pe care a condus-o la barajul de promovare în divizia A. Este socotit de foarte mulţi fotbalişti care au evoluat la MetalulPlopeni ca cel mai bun antrenor pe care l-a avut echipa, care punea întodeauna munca înaintea intereselor materiale, după cum îl caracterizează Ion Radu, preşedintele alături de care ,,Puiu” Dridea a obţinut cele mai bune performanţe ca antrenor, atât la Metalul cât şi la Petrolul.