Dragos TRESTIOREANU
A fost un fotbalist emblematic. I-a sedus pe concetatenii sai, atat timp cat a evoluat in echipa nationala, dar si la marile formatii de club din Europa. Cu totii au vibrat cand, in calitate de capitan al unei trupe celebre, a ridicat deasupra capului trofeul Cupei UEFA, primit din mainile unui monarh apreciat pe continentul nostru. Cand si-a pus ghetele in cui, a fost privit ca un Mesia, capabil sa distruga otrava care omora, precum o picatura chinezeasca, soccerul autohton. Ziua in care si-a anuntat candidatura pentru presedintia Federatiei Romane de Fotbal a fost una de imensa satisfactie pentru milioane de iubitori ai jocului cu balonul rotund din tara. S-a duelat cu un mogul, care a fost purtat pe umeri, de nelegiuiti – spunea el, adversarul – facandu-i cadou realegerea contracandidatului sau. Unul aflat, atunci, in mijlocul unei antipatii cvasi-generale si a tirului necrutator al suporterilor si al presei. El – perdantul de la Casa Fotbalului – a iesit, in schimb, castigator in sufletele sincere ale celor scarbiti de mizeria atotcuprinzatoare din fotbalul jucat in spatiul carpato-danubiano-pontic. O vreme, a disparut din centrul atentiei. Insa, revenirea in prim-plan a fost tare jenanta.
Gica Popescu – autoanuntatul purificator al fotbalului romanesc – a fost acuzat de evaziune fiscala, in momentul in care a ascuns insusirea sumei de un milion de dolari, de la un club din Turcia, pentru a nu plati impozit ! A fost vorba despre un transfer de jucatori la care autorii acestuia s-au repezit precum animalele muscand nesatios din prada. Pozand, mai intai, in victima inocenta, incurcandu-se, apoi, in justificari puerile si sfarsind intr-o evadare in alte strainataturi, doar-doar bomba va fi amorsata ca si atatea altele din tarisoara noastra, s-a intors acasa, cu coada intre picioare. Speriat de moarte – ce rusine pentru un barbat adevarat ! -, a dat fuga la Fisc si a achitat o suma care l-a situat primul in topul platitorilor de impozite din Romania. Era, in fapt, pretul oferit in schimbul iertarii unei fapte penale.
Doamne, ce-au ajuns simpatizantii lui sa traiasca: Baciul – lup la stana ! Atunci, cu totii l-au scos de la suflet, iar cale de intors nu credem ca va mai fi. Influentat sau nu de catre mentorul sau intru incalcarea legii, Gica Popescu nu se poate scuza ca n-a stiut, n-a auzit, n-a vrut… Asta pentru ca, in plina cursa pentru scaunul de mare boss la Casa Fotbalului, a clamat ca numai el este cel care conduce si nimeni nu-l poate obliga sa ia o decizie impotriva interesului sau !
Scandalul este, acum, in floare. E drept ca marele fost fotbalist a ajuns sa fie cel mai mototolit. E normal, insa, atata vreme cat lumea vedea in el intruchiparea seriozitatii si a bunei credinte. Cu partenerii de smecherii, aceeasi lume se obisnuise. Asa ca nu mai mira pe nimeni ca „X” impresar a bagat sute de mii, chiar milioane de verzisori, in buzunar, fara a da statului ceea ce i se cuvenea. Era, deja, o situatie banala. Nu si pentru Gica Popescu, mana dreapta a liderului de fapt si de drept al asa-numitei „Generatii de Aur” a fotbalului romanesc – cumnatul sau Gica Hagi. Pe el, Gica Popescu, nu o sa-l ierte nimeni, niciodata !
