Criza provocata de diferendul ruso-ucrainean obliga, practic, aproape toate statele europene sa se gandeasca macar, daca nu, chiar sa gaseasca variante functionale. Aproape tot continentul depinde de gazul rusesc. Gazprom furnizeaza o treime din cantitatea de gaze naturale importate de Uniunea Europeana. In plus, conductele care tranziteaza Ucraina transporta 90% din exportul de gaze naturale din Rusia catre Europa Centrala si de Vest.
Principalii clienti Gazprom, potrivit rapoartelor pe 2004 sunt:
Germania – 38 miliarde metri cubi; Ucraina – 34 miliarde metri cubi; Italia – 21 miliarde metri cubi; Turcia – 14 miliarde; Franta – 12 miliarde.
Lista statelor care depind de conductele care tranziteaza Ucraina cuprinde aproape toata Europa centrala si de vest.
Slovacia – foloseste 100% din gazul natural din Rusia; Bulgaria – 94%; Grecia – 92%; Cehia – 73%; Ungaria – 72%; Austria – 63%; Polonia – 60%
In acest conditii, variantele alternative sunt absolut obligatorii. Intr-o incercare aproape disperata de a limita dependenta de gazele naturale rusesti si de conductele ucrainene, in aceste momente se discuta mai multe variante.
Una este marirea capacitatii conductei Belarus -Polonia, prin care sa se transporte, in 2006, 33 miliarde de metri cubi pe an.
O alta se refera la utilizarea conductei din Marea Neagra catre Turcia la o capacitate de 16 miliarde de metri cubi pe an.
A treia varianta pleaca de la controversata conducta din Marea Baltica, prin care – abia in 2010 insa – ar urma sa treaca, spre Germania, 27 de miliarde de metri cubi pe an. In cursul zilei de ieri, Rusia a reluat la capacitate maxima furnizarea de gaze catre consumatorii europeni. De asemenea, Gazprom a anuntat ca va suplimenta livrarile cu 95 de milioane de metri cubi astfel incat acestia sa nu aiba de suferit in urma diferendului ruso-ucrainean. In continuare, insa, Ucraina este acuzata de furtul, din conductele de gaz, a peste 200 de milioane de metri cubi.
