Locotenent comandor (r) Marin Alexandru
Preşedinte Filiala Ploieşti a Asociaţiei Române
pentru Propagandă şi Istoria Aeronauticii
În contextul în care 2014 a fost declarat „Anul Brâncoveanu”, pentru a marca împlinirea a 300 de ani de la martiriul domnitorului ce a avut o contribuţie importantă în istoria şi cultura naţională-Constantin Brâncoveanu – şi a fiilor acestuia, poate ar fi interesant de ştiut că şi doi strănepoţi ai acestuia au căzut eroic la datorie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acestia s-au dedicat unei cariere în aviaţie şi şi-au găsit sfârşitul în august 1943, în timpul unor bombardamente anglo-americane de noapte desfăşurate deasupra Ploieştiului şi Bucureştiului. Cei doi au fost George Basarab Brâncoveanu şi Mihail Basarab Brâncoveanu, caracterizaţi astfel de generalul mr(r) Ion Di Cezare, care şi-a găsit sfârşitul în anul 2012, la Bucureşti: ”A fost odată un zburător cu ochi de vultur, ce în lumina zilei conducea pasărea de oţel cu suflet de foc“. Acelaşi veteran aviator completează, referindu-se la sacrificiul celor doi piloţi: ”Pilot de vânătoare pe avion bimotor,Messerschmitt 110, doborât de aviaţia engleză în bombardamentele nopţii în Bucureşti în 8 august 1943”.
Amintind despre eroii aviatori, notăm, de asemenea, că şi anul acesta va fi marcată, mâine, la Băneşti, la monumentul ce a fost ridicat, în 1936, de către Asociaţia Română pentru Propagandă Aviatică (ARPA), în memoria inginerului aviator Aurel Vlaicu-proiectant, constructor şi pilot- împlinirea a 101 ani de la sfârşitul său tragic în încercarea de a trece Carpaţii în zbor. Tema aleasă este „ Ar fi devenit inginerul Aurel Vlaicu- proiectant, constructor şi pilot de avioane- ploieştean ?” Documentele consemnează că în timpul unui miting aviatic desfăşurat la Braşov la 1.10.1911 s-ar fi înfiripat o idilă între Vlaicu şi Marioara- al cărei tată, Gheorghe Bărbulescu, originar din Dârste, trecuse de mic în Ţara Românească şi se aşezase în Ploieşti, în zona străzii Văleni, făcând comerţ cu cherestea. Vlaicu se simţea ca acasă în familia acesteia şi poate că, dacă destinul n-ar fi fost tragic pentru amândoi, cei doi s-ar fi căsătorit. Soarta a făcut însă ca Marioara să se îmbolnăvească grav de plămâni şi să se stingă într-un spital din Elveţia. Din nefericire, şi Vlaicu avea să sfârşească tragic, nereuşind să-şi realizeze visul de a trece în zbor Carpaţii şi, după cum susţine medicul său, dr. Hâncu, „acesta murind în aer, în urma unui atac de inimă (asistolie cardiacă )”. Numele lui Aurel Vlaicu , ca şi cele ale aviatorilor descendenţi din neamul Brâncovenilor, rămân însă înscrise în paginile glorioase ale istoriei.
