Giorgiana Radu-Avramescu
Dragul meu, bună seara! Ce curat îmi pare începutul acestei nopți. Începuturile, în fapt, așa sunt. Ca hainele noi, pe care le pui pe tine. Însă, odată cu trecerea timpului, se murdăresc, se uzează. Așa se întâmplă cu fiecare început. Pe parcurs, imaculatul lui devine cenușiu, neplăcut vederii, auzului, simțului. Dar noaptea asta care doar ce și-a început parcursul, miroase a proaspăt, a primenire. Așa îmi pare. De la ploaie. Ploaia care astăzi m-a îmbăiat.
Am lăsat-o să-mi atingă pielea, sufletul, să-mi curețe gândurile, să-mi spele temerile, îndoielile, să curețe praful prea multelor adunate, prea multelor de alungat. Pe dealuri, printre păduri și foste vii, în mijlocul naturii, ploaia se simte altfel. Se aude altcum. Atingerea ei nu este rece, ci revigorantă. Ca o trezire dintr-o prea lungă amorțire. Am lăsat-o să cadă în ritmul ei, când blând, când alert. Am primit-o ca pe o binecuvântare. Hainele nu le-am schimbat, pentru ca apa ei să pătrundă în seceta ființei, de unde, din nou, vor crește flori galbene de păpădie, acolo unde iarba s-a uscat. Știu, e nevoie de timp, dar ploaia mă va ajuta. Și o voi aștepta, iar și iar, să cadă, să mă ude, să mă binecuvânteze cu o nouă renaștere, cu un nou botez. Unul real, nu cel al închipuirii.
Și cerul e altfel după ploaie. Se înseninează. Zâmbește pământului, transmite dragostea lui către îndepărtările toate. Ca și omul care, după tristeți multe, reînvață bucuria și o dăruiește mai departe. Prin gesturi, prin cuvinte, prin fapte, prin felu-i de a fi. Când omul și ploaia în brațe se cuprind, nu e păcat, nu e suicid. E tandrețe, e împăcare, e completare, e primenire, e dragoste între cer și pământ. E candoare. E un nou început! Ploaia udă, iar omul răsare! Înflorește! Dintre buruieni multe, chipul luminos îi apare!
Cu amintirea ploii de azi, cu lacrima ei neuscată pe pieptul meu, cu aerul proaspăt și umed, cu versul picăturii care va dovedi secete ce se vor mai întâmpla, te las în prospețimea acestei nopți, ce va curge până în zori, calmă, așezată, odihnitoare, chemătoare de alte ploi curățitoare!
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu
