Florin Tănăsescu
Oarecum proaspăt pensionat din funcţia de şef de stat, Ioahnnis s-a pus pe meditat. Nu vă gândiţi la lecţii cu elevii, să mai câştige un ban pe şest, ci pe reflectat cât de fraier a fost cel puţin cinci ani din ăia zece de mandat.
Deci, Klaus nu are o viaţă liniştită, cum credem noi. Dimpotrivă! Având exemplul lui Nicuşor, mai-mai să moară de inimă rea, nu alta!
Spicuim din gândurile care-l bântuie în special noaptea, că ziua se mai ia cu una, cu alta: mai un serial Dallas, mai un telefon la chiriaşii din Sibiu. Acum, frământările-suferinţele bietului Klaus:
„Fraier am fost, zău aşa! Am ieşit în stradă, am fost anti-PSD, purtând şi o geacă roşie. Şi asta pentru ce?
Fazan am mai fost, că am băgat fitile şi-n PNL. Că l-am debarcat pe Orban şi l-am înlocuit cu Câţu, ceea ce a presupus oareşce efort intelectual din partea minţii mele. În vreme ce Nicuşor Dan stă şi dă interviuri pe la podcasturi.
Am mai călcat şi pragul CSM-ului, ba chiar l-am şi trecut, că intra în atribuţiile mele. Or ăsta de-acum, nici gând! Iscusit oportunist, nimic de zis!
Pffff, că-mi vine să mă zgârii pe ochi, nu alta, când mă gândesc că am mai fost şi la câte-o inaugurare de şcoală, de spital sau de creşă, nu mai ştiu exact, dar nici nu contează. Dar Nicuşor stă cuminte în banca lui, pentru că nu vrea să „politizeze” nimic.
E drept că în al doilea mandat m-am plimbat, dar în primul am mai dat şi câte-un semn că-s viu. Dar ăsta de-şi zice preşedinte, face pe mortul în păpuşoi în mijlocul furtunii politice. Bravo lui!
Şi cum m-am enervat eu, ca fraierul, când n-au vrut SPP-iştii să îmi ia paltonul, de l-am aruncat pe capota maşinii! Nicuşor, băiat deştept, îşi conservă neuronul pentru al doilea mandat.
Eu, în schimb, mi-am ridicat în cap toată ţara cu muţenia şi indiferenţa mea. Or el a început fix cum mi-am încheiat eu mandatul: indiferent la tot şi la toate. Uite aşa trăieşti o sută de ani – dintre care cinci sau chiar zece – la Cotroceni.
I-am păcălit pe votanţi „Pas cu pas”, dar nea Dan i-a dus de nas de la bun început. Să nu aibă surprize pe parcurs. Felicitări, deci!
Deci, sufăr ca un câine, ce să mai zic? Îmi vine să urlu la lună când văd ce impasibil e domnul Dan în vreme ce ţara a luat-o la vale. Ăsta om calm în milocul furtunii!”.
Cam astea sunt suferinţele bietului Klaus. Cât despre-ale noastre, optimişti luaţi de val…
Uităm mereu că aşa-zisa schimbare în bine e sinonimă cu „vraja mării”…
