George Marin

Văduvită și de absența de ultimă oră a Roxanei Beșleagă (o accidentare la mână) pe lângă aceea a Loredanei Vartic, echipa pregătită de cuplul Florin Ciupitu – Nicolae Nimu a ținut piept echipei „buldogului” (o spunem cu simpatie, desigur) Tadici atât timp cât le-au ținut puterile și… lotul.
Scorul, deși aspru, are justificările lui. Mai ilustrativă ar fi o imagine a scorurilor parțiale și o reflecție asupra lor: 0-4 în primele 15 minute (rar am văzut așa situație în handbal!), 8-5 în restul reprizei, 3-4 în primele 10 minute de la reluare și 5-9 în ultimele 20, primele cifre fiind cele înregistrate de „bufnițe”. De ce am ales aceste repere? Am marcat borna primei perioade cu momentul înscrierii primului gol prahovean (min. 14:55), apoi pauza, iar ultima bornă înainte de fluierul final a fost momentul căderii. Căderii fizice, nicidecum a căderii psihice! Lucru important de reținut!
Să începem cu prima perioadă. Am marcat atât de târziu pentru că am aruncat deseori în blocaj, am aruncat moale, am ratat de pe semicerc ușurându-i munca veteranei portărițe Paula Teodorescu. În același timp ni s-a opus o apărare agresivă. Dar, la fel de agresivă, de promptă și de mobilă a fost și apărarea noastră, care a blocat trei aruncări din săritură doar în primele șase-șapte minute, mingi trimise de jucătoare mai înalte decât ale noastre. Plus că au fost și alte mingi recuperate de noi, mingi care au făcut să nu primim decât 4 goluri în acest răstimp.
Tot cu această apărare, dar și cu o mai mare atenție și folosind atacul în 7 jucătoare (în afară de situația celor trei eliminări temporare primite; niciuna pentru Zalău până la pauză!) cu oarecare succes, dar cu „atenționare” zălăuană asupra porții noastre printr-o tentativă eșuată de gol din poartă în poartă, „bufnițele” au adus scorul pauzei la un 8-9 mai apropiat de ceea ce ne-am fi dorit.
La reluare, au fost două situații aproape identice. S-a dat aruncare de la 7 metri doar pentru Zalău, semn că echilibrul sta să se rupă. Am mai fost penalizați cu un fault în atac (corect!), s-a mai călcat o dată semicercul, dar am avut și semnul bun la o combinație reușită și finalizată în amenințare de joc pasiv, decalajul fiind redus la două goluri: 11-13, în minutul 41.
Apoi… A fost un „7 metri” apărat de Alexandra Popescu (a intrat doar la două asemenea penalități, blocându-le pe ambele), au urmat o angajare nereușită pentru pivotul nostru și un gol de la distanță în poarta goală pentru că noi atacam în 7. La acest gol, cel mai supărat a fost… Tadici, care s-a aranjat astfel de un avertisment. Golul acesta venit de departe, care a mai avut două „copii” ulterioare, a fost golul care a deschis seria de patru reușite ardelene și, totodată, a fost golul care a marcat momentul căderii puterilor „bufnițelor”. Colac peste pupăză, tot în acele momente, Ana Șerban a părăsit terenul cu glezna cât o sfeclă (min. 43). A fost chemată la luptă și garda noastră de rezervă, însă diferența a fost vizibilă din toate punctele de vedere, chiar dacă și aceste fete au luptat cu dăruire. Dar, energiile au și ele o limită. Și, când lotul este redus numeric, fără un gabarit care să se poată opune adversarului, pe deasupra măcinat de accidentări, atunci puterile se topesc oricât ai lupta. Oricâtă pregătire fizică ai avea, adversarul te macină dacă este mai vânjos și cu un lot mai numeros. Scad puterile, scad! Lucru valabil pentru orice sport de echipă.
Când iei numai 22 de goluri, ori apărarea ta este bună, ori atacul advers este slab, ori și una și alta. Cu Dindilingan, trecută pe la lotul național, cu mai cunoscutele Mitrache, Nichitean și Severin (ca să dăm doar câteva exemple) nu putem spune că atacul ardelencelor nu este de luat în seamă, mai ales într-o echipă în care Tadici sancționează tot, așa cum a fost cazul extremei dreapta Vrabie, expediată pe bancă pentru aproape o întreagă repriză secundă pentru două aruncări ratate și o minge pierdută în finalul primului mitan. Ei bine, acestui atac, apărarea „bufnițelor” i-a făcut față. Cu atacul nostru a fost o problemă la început, problemă care s-a reglat din mers, dar care a mers și el cât a mers, mai ales că, spre deosebire de meciurile anterioare, s-a jucat mai mult pe o parte a semicercului. Sau, altfel spus, nu am putut ataca și pe cealaltă parte.
Alte explicații referitoare la întâmplările din partida de miercuri ni le-a oferit antrenorul Florin Ciupitu: „Ne aşteptam la un joc foarte agresiv din partea adversarului, care s-a şi concretizat. Noi am încercat să răspundem cu o apărare pe măsură. Am avut «benzină» pentru 40 de minute! După aceea, am pierdut-o şi pe Ana Şerban, care este o jucătoare de bază. Minusul nostru rămâne atacul.Nu avem interi cu gabarit. Jucăm la linia de nouă metri cu handbaliste specializate la junioare pe postul de extremă. Am încercat să jucăm şapte contra şase în atac, care ne-a ieşit în meciul cu CSM Galaţi. Au fost momente bune, dar nu am mai avut un procentaj similar de reuşită. Urmează o lună cu doar două jocuri, mai lejeră, timp în care sper să le putem recupera pe jucătoarele care necesită îngrijiri. Chiar dacă nu au accidentări grave, au nevoie de recuperare, pentru că sunt doar şapte-opt jucătoare care «duc greul». Ne-a lipsit Roxana Beşleagă, care şi-a tăiat degetul chiar în noaptea de dinainte de meci. Ne-a lipsit şi Şerban în ultimele 20 de minute. Jucătoarele de pe bancă au făcut şi lucruri bune, dar procentajul lor este unul scăzut.”