Profesoara le explica elevilor despre gradele de comparaţie ale adjectivelor.
După ce termină, vrea să vadă ce au înţeles copiii şi le cere să dea exemple:
– Ionel, spune profesoara, dă un exemplu de adjectiv la cele trei grade de comparaţie.
Se ridică Ionel şi spune: frumos, mai frumos, cel mai frumos.
– Bravo Ionel, spune profesoara, ai înţeles perfect. Ai nota 10!
Ia să vedem acum dacă Anişoara a înţeles cum e cu gradele de comparaţie.
Se ridica Anisoara şi spune: înalt, mai înalt, cel mai înalt.
– Bravo Anişoara, ai şi tu un 10. Ia s-o vedem acum şi pe Ildiko.
Se ridică Ildiko şi începe: adânc, mai adânc, ioi!

*  *  *

Un om, ieşit din spital după o spitalizare lungă, se întoarce acolo, să le facă o vizită colegilor de suferinţă.
El se opreşte la marginea patului unui nou pacient, un chinez, care a devenit brusc alb la faţă, se uita disperat spre el şi-i spunea în şoaptă:
– Woong sing hoo!
Apoi dă capul într-o parte şi moare.
Omul iese foarte supărat de la spital, intră în primul restaurant chinezesc din zonă şi îi spune proprietarului:
– Scuză-mă, ce înseamnă “Woong sing hoo”?
– Mă, este o expresie stranie, poate din cauza pronunţiei, pentru că literalmente tradus înseamnă: “Gâtu’ mătii, vezi că stai pe tubul de oxigen”

*  *  *
Vine Ion, acasă, mort de beat.
Intră în cameră la copil şi-l întreabă:
– Măi copile, ia spune tu lu’ tata, în ce clasă eşti tu?
– În a treia, mă tată, tu nu ştii?
– No apăi, tu ştii să scrii după dictare?
– Ştiu tată, cum să nu!
– No, ia un caiet şi scrie: Ardealul îi al nost’!
Ia copilul un caiet şi scrie ce-i zice tatăl.
– No, mai scrie o dată: Ardealul îi al nost’!
Mai scrie copilul o dată.
Şi tot aşa până umple tot caietul cu Ardealul îi al nost’.
Ion, mulţumit, se întoarce la birt.
Copilul plângând o sună pe maică-sa.
– Mamă, mamă, eu aşa de beat nu l-am văzut pe tata în viaţa mea….
– Da’ ce-a păţit dragul mamei? L-a adus poliţia acasă?
– Nu mamă!
– Dar ce e cu el?… E în comă alcoolică?
– Nu mamă!
– Dar despre ce e vorba????
– Se crede ungur!!!

*  *  *
Ion se întoarce din Africa de Sud.
Gheorghe îl întreabă:
– No, Ioane, da’ cum îi cu apartheidul cela?
– D’apoi cum să fie, mai Gheorghe? Bunăoară, să zicem că meri pe drum și din faţă vine un negru.
Negrul dă să treacă pe lângă tine şi tu nu-l lași.
Negrul dă să treacă prin dreapta, te dai și tu în dreapta.
Dă să treacă prin stânga, te dai și tu în stânga.
Ş’apoi pe unde ar vrea el să treacă, tu numa’ nu-l lași și nu-l lași, no.
După o vreme, negrul îți spune:
„No, domnu’ alb, rogu-te frumos, lasă-mă şi pe mine să merg în drumul meu.”
Ş’atunci, tu numa’ te uiți urât la el şi-i spui: „No, meri în mumă-ta de bozgor!”.

*  *  *
– Dragă, cum se numea hotelul unde am fost anul trecut în concediu?
– Nu mai ţin minte, dar stai să mă uit pe prosoape.

*  *  *
Pe o bancă, într-un orăşel din Covasna, stăteau un el şi-o ea.
Un ardelean care trecea pe acolo îi întreabă:
– Nu vă supăraţi, nu ştiţi să-mi spuneţi unde-i gara?
– Nem tudom romano, răspunde bărbatul.
După ce ardeleanul pleacă, femeia i se adresează bărbatului:
– Măi Pista, de ce ai fost neam prost şi nu i-ai spus unde-i gara?
– Tot se laudă că de 2.000 de ani sunt aici şi nu ştiu unde e gara?

*  *  *
Familia Popescu se afla în drum spre Litoral, pentru concediu. La un moment dat, doamna Popescu, mama, devine palidă: – Vai de mine, zise ea, am uitat aragazul aprins. Să ne întoarcem până nu ia foc casa! – Lasa mamă, zise fiul, n-ai grijă că nu arde nimic. Eu am lăsat robinetul deschis la baie.

*  *  *

– Cum a fost pe Litoral?
– Groaznic! A plouat permanent, zi şi noapte, două săptămâni!
– Dar văd că te-ai bronzat…
– Nu e bronz natural. E rugină!

*  *  *
Doi impresari discută în tribune la un meci de tineret din România:
– Deci, ce părere ai despre jocul puştiului?
– Mărturisesc că mie, personal, îmi aminteşte de Eminescu…
– Păi, Eminescu nu a jucat fotbal niciodată!
– Asta am vrut să spun şi eu!

*  *  *
Un beţivan întreabă barmanul:
– Câtă bere vindeţi pe zi?
– Cam patru butoaie…
– Vreţi să vă spun cum aţi putea să vindeţi cinci butoaie pe zi?
Barmanul, tot mai interesat, îl întreabă:
– Cum?
– Umpleţi halbele ca lumea…

*  *  *

O doamnă își anunță soțul a doua zi:
– Azi noapte ai devenit tătic. Ai un băiețel sănătos.
Soțul de colo fericit:
– Cum arată copilul nostru?
– Are ochii căprui și pielea neagră. Vino încoace să-l vezi!
– Şi cu cine seamănă? Noi avem ochii albaștri și suntem blonzi.
Soția de colo:
– Cu taică-su, dragă.

*  *  *

Un moș se afla la volan.
Baba lui de colo:
– De ce-ai oprit în intersecția asta, dragă? Nu s-a schimbat culoarea la semafor.
Moșul de colo:
– Nu vezi că trece o blondă pe trotuar? Ce, vrei să fac accident?
O femeie îi spune lui bărbată-su:
– Am fost de curând la Paris.
Bărbată-su de colo:
– Când ai fost, dragă? Că suntem săraci lipiți pământului.
– Azi-noapte, în vis…

*  *  *

Unu, supărat, nevoie mare, că l-a prins ploaia, întreabă un cetățean:
– Şi pe dumneata te-a prins ploaia? Văd că sunteți mai ud ca mine.
– Mai rău, domnule!
– Ce vreți să spuneți?!
– Nevastă-mea și-a luat o găleată nouă și a vrut să-i facă inaugurarea.

*  *  *
Un domn trecut de prima tinerețe îi zice lui Vasile:
– O vezi pe tipa aia care stă pe bancă?
– O văd. Ce-i cu ea?
– Moare după mine.
Popică de colo:
– Du-te domnule d-aici! Nu te uiți cât ești de bătrân față de ea?
Tipul de colo:
– Vezi! Ţi-am spus eu că moare după mine?

*  *  *
Un vecin curios îl întreabă pe Bulă:
– Ce-ai făcut aseară, acasă?
– Am ajutat-o pe nevastă-mea să se relaxeze după o zi grea de muncă.
– Şi cum ai făcut asta, vecine?
Bulă de colo:
– Am pus-o să facă zece ture în jurul blocului.

*  *  *
În parc, un tip plângea pe o bancă.
– De ce plângi așa, domnule?, zice o babă aflată în trecere.
– De uimire, mamaie!
– Cum așa?
– Azi-dimineață am întâlnit un hoț mai mare ca mine.

*  *  *
Noaptea târziu, lângă un bar.
Peste tot linişte, dar deodată iese Bulă înjurând şi mort de beat.
Trece strada pe un loc nemarcat.
Un poliţist îl vede şi-i spune să se întoarcă.
– M-aş întoarce dom’ poliţist, da’ nu mai am bani.

*  *  *
Un tip intră într-un bar foarte supărat şi întreabă:
– Bă, care l-aţi bătut pe tata?
Se ridică de la una din mese un tip foarte bine făcut şi spune:
– Eu!
– La care eroul nostru spune:
– Bine ai făcut!