• Interviu cu Ionut Stroe, directorul Directiei de Programe Recreative si Divertisment din cadrul Autoritatii Nationale pentru Tineret
Ionut Stroe a fost prezent la tabara nationala de cercetasi organizata de ANT, intre 26 iunie si 2 iulie, la Busteni. Daca titulatura directiei de mai sus nu va spune nimic, aflati ca nu sunteti singurii. Interlocutorul nostru ne-a declarat ca, in traducere libera, a fi directorul acestei directii inseamna a fi seful taberelor pe tara.
– Cate tabere are ANT in tara?
– Tabere care functioneaza sunt in jur de 70. Taberele nefunctionale reprezinta diferenta, de pana la 180. E vorba despre cladiri abandonate, a caror stare nu ne permite sa le deschidem publicului sau de tabere situate in zone care nu prezinta atractivitate pentru copii. Ca exemplu de tabara degradata as putea invoca o tabara din Prahova, de la Suzana. Initial, aici a fost o unitate militara. In momentul cand militarii n-au mai avut ce face cu acea cladire, au cedat-o retelei taberelor. Or, acolo nu se mai poate face turism pentru anul 2008: sunt camere de cate 100 de paturi. Ca exemplu de tabere neatractive, sunt cele din judetele Gorj si Calarasi: acestea nu sunt cerute deloc.
– Ce veti face cu taberele nefunctionale?
– Una dintre ele am dat-o Agentiei Nationale Antidrog. Pe altele doua vrem sa le dam administratiilor locale din zonele respective. Ideea e ca acele cladiri sa fie valorificate intr-o forma sau alta. Altfel, doar zac si sunt pazite: cheltuim bani cu ele degeaba. Exista tabere care nu mai au nici ferestre… sunt niste ruine… Din punctul meu de vedere, dintre cele nefunctionale, 10 ar putea fi rentabilizate si reintroduse in circuit. Prin diverse cai.
– Cate tabere au fost in Prahova si cate sunt acum?
– Taberele din Judetul Prahova aveau o capacitate de 7.000 de locuri. In prezent, capacitatea este de doar 125 de locuri: 100 la vilele Soimul si Crisul din Busteni si 25 la o vila din Sinaia. Pe Valea Prahovei si pe Litoral, este un mare deficit de locuri de cazare. Pentru vacanta de vara, daca nu ti-ai rezervat locurile din luna aprilie, nu mai ai nicio sansa sa ajungi la mare. Anul acesta e primul in care, pe Litoral, gradul de ocupare e de 100 la suta.
– Vila Soimul arata bine. Vila Crisul nu prea.
– Vila Crisul nu poate fi refacuta decat daca ar fi reconstruita. Structura sa se afla intr-un avansat stadiu de degradare. Am putea-o repara numai daca am darama-o si-am lua-o de la capat. Studiul de fezabilitate pe care l-am comandat in acest sens ne-a spus ca ar trebui mutati niste stalpi de sustinere. Cat priveste Vila Soimul, intr-adevar, este cea mai moderna din Prahova.
– ANT ia in calcul amenajarea de noi tabere in zonele in care cererea e mare?
– Nu stiu daca statul si-ar permite sa cumpere imobile sau sa construiasca tabere de la zero, mai ales pe Litoral sau pe Valea Prahovei. Exista o strategie, la care am lucrat spre sfarsitul anului trecut, si care are ca principala idee dezvoltarea unor parteneriate public-private. O prima cale de concretizare a acestor parteneriate ar fi ca operatorii privati care practica turismul pentru tineret sa fie avizati la ANT. Odata avizati, noi le impunem rigorile taberelor noastre: obligativitatea prezentei unui medic, siguranta copilului (la zece copii, sa existe un insotitor) etc. O sa ma intrebati de ce sa fie interesat prestatorul de servicii private sa se avizeze la noi. Pentru ca, intrand in reteaua noastra, el beneficiaza de publicitate gratuita. Il includem in oferta pe care o lansam in scoli in fiecare an.
Lucru de inteles, tariful operatorilor privati este putin mai ridicat decat cel practicat de ANT: ei nu sunt subventionati de stat si trebuie sa obtina si profit. Anul acesta, pe Litoral, de exemplu, pretul nostru e de 45 de lei pe zi, in timp ce pretul mediu al particularilor este de 65-70 de lei pe zi.
Cea de-a doua solutie de concretizare a parteneriatelor public-private ar fi sa oferim unor agenti economici cladirile pentru care noi nu avem bani sa le modernizam, dar care sunt situate in zone cu potential turistic. In masura in care un agent privat doreste sa colaboreze cu noi, am putea sa-i oferim o tabara, si, printr-o forma de asociere, s-o exploatam in comun.
– Credeti ca o sa atrageti pe cineva in afacerea asta?
– Cred ca, pe aceasta cale, am putea sa readucem in circuit un numar mic de tabere. Foarte multe dintre taberele nefunctionale sunt amplasate in zone cu potential turistic scazut. Or, e lesne de inteles ca niciun investitor nu va fi atras sa renoveze astfel de cladiri.
– Inainte vreme, taberele tineau si cate 18 zile. Cat dureaza o tabara acum?
– Acum sejururile sunt de cate 7 zile. Le-am uniformizat. Sunt considerente de natura sanitara: exista norme de igiena, de siguranta pe care trebuie sa le respectam.
– Cat costa o tabara?
– Indiferent de locul din tara, preturile taberelor din reteaua ANT sunt intre 37 si 45 de lei pe zi: tarif in care sunt cuprinse trei mese zilnice.
– Dv in ce tabara v-ati duce?
– M-as duce la Busteni, la Eforie Sud si la 2 Mai, la Moneasa, in judetul Arad, la Paltinis, in Sibiu, in Maramures, la Muscel, in Iasi, la Valea Budului, in Bacau, si m-as mai duce sa vad Dunarea, la Zimnicea – tabara redeschisa anul acesta.
– Cand erati elev, ati fost vreodata in tabara?
– Sincer sa fiu, am fost o singura data si m-am intors acasa dupa patru zile. La Suzana, langa Cheia.
– De ce-ati plecat asa de repede?
– In primul rand, am plecat pentru ca mi-am luxat o mana. In al doilea rand, pentru ca n-am putut sa ma integrez. Nu venisem cu un grup de la mine de-acasa, ci m-alaturasem unui var din Ploiesti. Eu eram putin stingher…
– Ati luat bataie in alea patru zile?
– Am luat, am dat si eu… Cand am vazut ca se-ngroasa gluma, am sunat acasa si-am spus „Mama, vino sa ma iei!”. Dupa trei ore, parintii mei erau la Suzana si-mi faceau bagajele.
– Atunci cand moda taberelor facea glorie, in camere mirosea a mucegai, cantina era mizera, mancarea era proasta, dusurile erau stricate. S-au schimbat conditiile?
– Din pacate, de-a lungul timpului, notiunea de tabara a fost asociata cu dezordinea, mizeria, mancarea proasta. Noi incercam sa aducem acest gen de turism la standarde europene. Suntem obligati, din simplul motiv ca trebuie sa investim in educatie. De la inceputul sezonului, meniul este stabilit de ANT, impreuna cu niste medici nutritionisti. Mancarea e variata, e atent aleasa si este foarte buna. Puteti verifica ducandu-va in orice loc din tara.
– Bataile cu pernele si pasta de dinti pusa pe clanta se mai practica astazi?
– Pasta de dinti curatam mereu de pe clante. Bataile cu pernele cred ca nu se mai practica pentru ca am regandit cubajul de aer si recompartimentarea incaperilor. Nu mai exista tabere cu cate 20 de copii intr-o camera, astfel incat sa se poata forma echipe de batai cu pernele.
– La Suzana, in cele patru zile, ati prins episodul pernelor?
– Am prins episodul legatului de pat cu cearceaful, innodatului sireturilor de la adidasi si un altul foarte ciudat: cei mari te imobilizau si iti framantau bratele, pana cand te usturau de nu mai suportai. Toti aveam mainile rosii. Tabara aceea era pentru copiii cu inclinatii artistice… Asa se face ca venise si un grup numit „Taraful de la Breaza”. N-o sa-l uit niciodata. Ei faceau legea in salonul de 50 de paturi in care eu fusesem cazat. Au fost trei nopti de pomina. Intr-o noapte, a venit chiar si ursul la geamul nostru. Nu stiam incotro s-o iau… Dar pasta de dinti, intinsa pe perna, sireturile de la adidasi, innodate, si cearceaful cu care fusesem legat de pat, nu-mi dadeau voie sa ma misc. Altii din dormitor plangeau de frica, altii, ca si mine, fusesera legati de paturi, altii deschisesera geamurile sa vada ursul mai de aproape. Va dati seama ce show! Dupa, a iesit un scandal in care am „prins” si eu vreo doi de la Breaza… Am zis ca era totusi prea mult. Atunci, am telefonat acasa.
– Intr-o tabara scolara pot veni sa se cazeze si adulti?
– In momentul in care desfasuram programe pentru copii, cu siguranta nu. Cand taberele sunt libere, insa, da. In unele orase resedinta de judet exista foste camine, transformate in hoteluri pentru tineret, hosteluri. Vreau sa va spun ca hostelurile romanesti sunt mai confortabile decat cele din strainatate. Aici chiar se poate caza oricine.
Ionut STANESCU
