Viata de navetist nu este tocmai usoara. Acum, odata cu toamna si racirea vremii, navetistii trebuie sa suporte si intemperiile naturii, fara sa aiba de cele mai multe ori unde sa se adaposteasca. Dupa ce asteapta zeci de minute in ploaie, sosirea microbuzului sau a autobuzului in statiile din localitatile pe unde stau, trebuie sa faca acelasi lucru si in autogarile din Ploiesti, la intoarcerea acasa. Majoritatea celor care fac naveta pentru slujba, sau cu diverse treburi la Ploiesti, recunosc ca putine lucruri s-au schimbat in bine in ultimii ani. Autogara de la intersectia strazilor Gageni si Nordului este cel mai bun exemplu. Dispecerii isi striga clientii inca de pe trecerea de pietoni de la intersectie, iar acestia merg grabiti, pititi sub umbrele, catre primele microbuze care-i pot duce la destinatie. Din pacate, nu toti calatorii au norocul sa poata sta in microbuz pana la plecare. Foarte multi asteapta, inghesuindu-se sub cele cateva aplecatori si paravane ale chioscurilor de vanzare ale alimentelor, fiindca nu exista absolut niciun peron acoperit. Norocul comerciatilor, deoarece orele de asteptare sub ploaia mocaneasca ii imbie pe calatori la o cafea calda, un covrig si daca mai era nevoie, la un bilet de bingo. “Nu mai cumpara lumea bilete, pe ploaia asta”, ne spunea suparat vanzatorul de bilete la bingo. Sub un paravan ingust din plastic, un batran asteapta masina care sa-l duca la Starchiojd, “Astea nu sunt conditii. Eu fac naveta de 30 de ani si va spun ca inainte erau statii mai bine dotate. Aici stam ca pe camp, daca vine un viscol nu avem unde sa ne ascundem si vorba aia suntem in Ploiesti”, ne-a spus Constantin Bogdan, care mai face naveta si acum, la varsta de 84 de ani. Un alt calator, Constantin Popescu, in varsta de 70 de ani, se ducea acasa dupa ce si-a vizitat sotia internata la spital: “Ce sa facem?! Suntem obisnuiti”. Nu la fel de resemnat s-a aratat Constantin Matei, de 49 de ani, care vine in fiecare zi la slujba si mai avea doua ore de asteptat in ploaie pana venea masina pentru Stefesti. “Este inacceptabil, stai ca un caine si n-ai unde sa te ascunzi. Transportul nu e o problema, ci asteptatul. Acum ajung acasa fleasca”, ne declara acesta. Alaturi de un batran care astepta masina pentru Alunis, s-a inghesuit sub aplecatoarea unui chiosc de paine. Atat calatorii si dispecerii, cat si soferii microbuzelor se plang de lipsa unui loc inchis in care sa se adaposteasca sau sa stea jos macar. De curand au disparut si cele doua toalete ecologice care erau amplasate in spatele statiei. Mai sunt doar doua, pe laturile unui chiosc de ziare. Desi spatiul apartine municipalitatii si de ceva timp nu se mai percepe nicio chirie, dotarile au ramas la stadiul initial, ba chiar au disparut cateva. Din pacate, pentru toata lumea, afluxul de clienti s-a diminuat vizibil. “Nu mai sunt navetisti ca anul trecut. Foarte multi au fost disponibilizati din cauza crizei. Inainte, cred ca aveam aproape 400 de clienti pe zi”, ne-a spus unul dintre dispecerii firmelor de transport. Criza se face simtita si prin numarul ceva mai redus de microbuze folosite pentru transportul public. Navetistii ramasi asteapta zile mai bune, dar si conditii mai omenesti de transport.
Alex POLICALA
