Ploiestiul mai are doar cativa ceasornicari, carora li se adreseaza clienti si din alte judete
Ceasornicarii, palarierii, plapumarii, sobarii erau odinioara prezente obisnuite pe piata muncii. In ultimii zeci de ani, meseriasii au devenit tot mai rari. Cei care se mai ocupa de astfel de activitati o fac din pasiune – fiindca despre profit nu poate fi vorba – si din dorinta de a duce mai departe mestesugul invatat de la parinti si bunici.
La Ploiesti, cu 20-30 de ani in urma, probabil nu era locuitor care sa nu-si duca, macar o data, ceasul la reparat, intr-unul dintre atelierele orasului. Astazi, doar cateva astfel de unitati au mai ramas deschise, doua dintre ele fiind amplasate in centrul municipiului. La unul dintre ateliere, situat langa Hale, lucreaza Dan Banu, alaturi de tatal sau, Dumitru, in varsta de 76 de ani. Primul practica de douazeci de ani meseria de ceasornicar. Batranul – de o viata, avand in vedere ca a inceput sa desluseasca tainele mecanismelor ceasurilor inca de pe vremea cand era elev. Banii castigati ajung doar pentru strictul necesar: mancare, benzina etc, dar cei doi nu ar renunta la meserie, deoarece lucreaza din pasiune. De clienti nu duc lipsa, existand inca destule persoane care au mare grija de ceasurile lor si ori de cate ori trebuie reparate sau au nevoie de revizie cauta un meserias pentru a rezolva problema. ” Vin clienti cu toate tipurile de ceas: electronice, mecanice, de mana, de perete etc. Avem si cateva pendule vechi, la reparat”, ne-a precizat Dan Banu. Fiindca lucreaza in acelasi loc de zeci de ani, cei doi si-au format o clientela stabila. Se adreseaza aici nu numai cei din oras, ci si persoane din Bucuresti, din alte judete si chiar romani stabiliti in strainatate, care isi petrec vacantele in tara. De-a lungul anilor, celor doi le-au trecut prin maini extrem de multe tipuri de ceasuri. „Au venit si clienti cu ceasuri foarte scumpe. Unul dintre ele costa peste 20.000 de euro, fiind elvetian. Proprietarul il adusese pentru o revizie periodica. Am reparat, de asemenea, pendule realizate pe la 1.700”, ne-a precizat Dan Banu. „Nu se mai apuca nimeni astazi de ceasornicarie, desi ar fi nevoie de meseriasi. Pentru a lucra in breasla ai nevoie de multa rabdare si trebuie sa cunosti foarte bine toate tipurile de ceas, deoarece acestea s-au diversificat foarte mult”, a mai adaugat acesta.
Pe langa ceasornicari, cei trecuti de prima tinerete isi amintesc faptul ca in centrul Ploiestului exista, odinioara, si un palarier. Cum palaria nu mai este atat de folosita ca pe vremea bunicilor sau macar a parintilor, este foarte greu, daca nu chiar imposibil sa mai gasesti un astfel de meserias, cel putin in oras. ” Exista un magazin langa Halele Centrale, dar din cate stiu eu, palarierul respectiv a murit si nimeni nu i-a luat locul. Acum functioneaza un magazin cu produse de 3,8 lei, in locul vechiului atelier. Am vazut si un reportaj la televizor in care se spunea ca de la Ploiesti la Sinaia nu exista niciun palarier. Cred ca si meseria mea este pe cale de disparitie, deoarece tinerii nu o mai invata „, ni s-a confesat un croitor ploiestean.
Ana MAXIM
