Florin Tănăsescu
Pentru a lua pulsul poporului, să vadă ce-l doare – șale, măsele sau coatele – Nicușor Dan a plecat în miez de noapte, teleleu, printr-o urbe. Nu spunem care, că nici el nu mai știe.
Umbra lui, de la care am aflat periplul alesului, ne-a șoptit că sigur era oraș, fiindcă era asfalt, dar erau și mai multe gropi! Aceeași sursă ne-a mai zis că, la o intersecție semaforizată, copilul din așa-zisul președinte a exclamat: „Ce frumoooos! Ce de luminițe în trei culori! Sărbătorile vin, sărbătorile de iarnă se-apropie! Dacă mai și ninge, va fi o iarnă ca-n povești”.
Tot umbra – care este și pe post de consilieră la Cotroceni, deci remunerată – îl călăuzea pe ici, pe colo, pe unde se nimerea. Deci și ea era și este Umbră – Telelea.
Ajunși cei doi călători lângă un minimarket, au poposit să-și tragă sufletul. N-au stat prea mult, că magazinul se numea „La Măcelăria lui Bolojan”. Au luat-o deci la sănătoasa în așa hal încât Nicușor a trecut primul pragul, iar umbra-i la cinci minute după. Ce prag? Al unei covrigării non-stop: „La Ciolacu”.
„Brânză aveți? Roșii, castraveți?” a întrebat domnul Dan. „Eu m-am fâstâcit, domn’ președinte nici că s-a sinchisit. Doar vânzătoarea din tura de noapte ne-a afurisit:”Plecați, mă, că acuș îl sun pe șeful Marcel!” (citat aproximativ din spusele Umbrei Telelea) .
Noaptea era-n toi, câinii vagabonzi se țineau scai după cei doi ( Umbra Telelea și propriu-zisul Teleleu), orașul dormea.
Doar la o firmă de construcții – „George și Sorin”- se lucra de zor. Nocturnii călători au intrat. Au fost întâmpinați cu pâine, sare și muștar.
Unul dintre cei doi mai sus nominalizați l-a tras pe Teleleu la separeu.
„Ce-au discutat, ce-au pus la cale, am aflat și eu de la televizor”, ne-a șoptit Umbra Telelea. Doar am văzut cum domnul președinte a cristalizat o afacere: a lăsat în contul firmei 30 de dolari – nu euro, nu lei -, cu o condiție: Să fie dărâmată ” Măcelăria lui Bolojan”. Că prea ne băgase frica-n oase. Că acolo se petrec lucruri necurate. Că orașul nu are nevoie de fantome, să pună oamenii pe fugă. Că…”
Că multe se întâmplă prin orașe, prin UAT-uri necomasate, prin țară, deci!
De s-o alege praful de măcelăria aia sau ba, nimeni încă nu știe.
Doar de balast, praf în ochi, moloz și alte reziduuri sigur nu duce lipsă țara.
Și nici de „mână de lucru”…
