Florin Tănăsescu
Grija pentru ţară a atins cote paroxistice la Casa Poporului. Adică a lor, fiindcă tot ceea ce vedem la televizor sau citim pe internet e doar vârful aisbergului. Dedesupt…
Ei, păi mai dosnic aşa, se duc lupte aprige. Se dau bătălii, se lasă cu răniţi.
De exemplu, liderul unui grup parlamentar a strigat: „În numele celor care ne-au votat, la atac!”. Defensiva adversă a lansat ceva grenade defensive. Rezultat: Coana Ziţa a leşinat, iar jupân Dumitrache dădea ochii peste cap. Doar Domnul Goe era-n zaua lui.
Steag alb, armistiţiu, deci time-out pentru câteva ore. Timp în care, ambele tabere combatante şi-au mobilizat, să-i înlocuiască, câţiva nepoţi, cunoscuţi, pretenaşi şi oameni croiţi pe interes.
Interesul ţării, la Paştele Cailor!
Ameţiţii – pardon, răniţii – au fost preluaţi de echipajele SMURD şi duşi la bufetul Parlamentului. Pentru acordarea de
prim-ajutor: mai o cafeluţă, mai o icră.
Sarmale – nu şi veţi vedea mai jos de ce.
Odată reluate ostilităţile, s-a trecut la faza „vorbe grele”. Olguţa dă tonul, Simion îi ţine isonul, dar nici Oana Gheorghiu nu se lasă mai prejos. Vorbe răsunătoare, că se bălăngănea „Carul cu boi” al lui Grigorescu.
Dar ce mai contează o amărâtă de pictură, când oamenii ăia sunt croiţi a face bine?!
Binele ţării, la Sfântu’ Aşteaptă!
De data asta nu s-a lăsat cu victime, doar cu ceva leziuni în amorul propriu. „Onoare nereperată”, cum s-ar zice.
A doua zi s-a trecut la lupta „corp la corp”, că baionetele sunt interzise. Vorba aia: „arme albe”, interdicţii de a pune mâna pe furci, coase, topoare, că nu mai suntem în anul de graţie 2007!
Rezultat: ceva vânătăi, câţiva ochi cât cepele, niscaiva fracturi şi nasurile mai multora cu numele de Pinocchio, sparte.
Luptele continuă. Victimele sunt înlocuite cu preşedinţii filialelor judeţene, că tare râvnesc şi ei să…
Să salveze ţara când o cloci cioara!
În timpul ăsta, la Cotroceni, Domnul Goe, cu un ochi la slănină şi altul la făină, mănâncă sarmalele pregătite pentru Elena Lasconi.
Că vorba aia, nu-i pentru cin’ se pregăteşte, ci pentru cin’ se nimereşte!
Şi l-au bunghit de ne-a ciuruit!
