George Marin
Revenirea lui Moldoveanu la Ploiești a dat naștere speranței că eficiența echipei în fața porții adverse va crește, speranță amplificată de semnalele date la Mioveni. Așteptam lămurirea în meciul de la Ploiești, meci în care Moldoveanu a ocupat poziția de atacant dreapta.
Moldoveanu a jucat destul de avansat în prima parte, de cele mai multe ori secondându-l, mai mult ca suport din spate decât în conlucrare, pe Irobiso, cel care fusese lansat deseori spre poarta adversă. Dar și Moldoveanu a beneficiat de câteva baloane care să îi pună în valoare viteza și tehnica. Însă, este cam nepotrivit să vorbim de viteză, și cu atât mai puțin de tehnică despre un joc disputat pe un teren aflat în starea în care s-a aflat sâmbătă. Cu toate acestea, Moldoveanu a reușit câteva sprinturi, câteva driblinguri, deși nu întotdeauna a câștigat balonul, sau, dacă l-a avut în posesie, l-a pierdut după al doilea dribling (min. 16). Dacă tot vorbim de sprinturi, amintim situația din minutul 48, când Moldoveanu a fost împins de-a dreptul în careu de către Celea, o situație pe care arbitrul Flueran a socotit-o regulamentară. Am vorbit despre aceasta în cronica de ieri, cum am făcut-o și referitor la situația din minutul 9, când atacantul petrolist a fost tras de gât și doborât de Dinu, acțiunea petrecându-se tot în careul târgoviștean. Nu mai insistăm asupra arbitrajului – am făcut-o ieri – ci privim partea bună a lucrurilor, anume capacitatea de reacție a lui Moldoveanu, susținută de o căutare a demarcării în spațiile libere. Dacă această viteză de reacție de care dă dovadă atacantul revenit printre „lupi” a fost pusă în valoare la lovitura de pedeapsă obținută de el (min. 26) și transformată de Gicu Grozav, demarcarea a fost cât pe ce să joace o festă întregii echipe în cazul în care Purtić ar fi marcat la șutul pe care l-a trimis din afara careului (min. 13). Moldoveanu s-a aflat pe traiectoria balonului, a sărit peste acesta pentru a-l lăsa să își continue cursul către poarta apărată de Căbuz, care a respins șutul. Dacă s-ar fi marcat, golul nu ar fi trebuit să fie validat, dar cu VAR-ul nostru specific românesc și aproape sufocat în fașă nu se știe niciodată… Totodată, Moldoveanu s-a aflat în fața golului chiar în debutul meciului, când a avut o altă reacție rapidă, reluând din voleu, acrobatic, lovitura liberă executată de Țicu, din partea stângă (min. 1). Din păcate, lovitura nu a fost suficient de tare, nici suficient de precisă pentru a marca.
După pauză, cu excepția fazei din minutul 48, deja descrisă, pe măsura trecerii timpului Moldoveanu a ocupat poziții din ce în ce mai des în jumătatea proprie de teren și din ce în ce mai aproape de poarta coechipierului Leitner. Dacă în plan ofensiv nu a mai realizat nimic notabil, în plan defensiv, atacantul nostru s-a luptat destul de mult, chiar dacă uneori a fost prins între doi adversari, cum s-a întâmplat la una dintre acțiunile susținute de Cooper (min. 55), ori a fost nevoit să facă curse în retragere, pentru ca Neguț să fie stopat în a avansa pe un spațiu liber (min. 66). Odată cu această acțiune, părând a fi cu bateriile în descărcare, pozițiile retrase pe care Moldoveanu le-a avut în teren până la înlocuirea sa (min. 78) au predominat, fiind în același ton cu toată echipa. Această situație este reflectată și în dezechilibrul cifrelor cuprinse în tabel, cu referire mai ales la capitolele dueluri – majoritar aeriene în partea secundă, cu cinci câștigate din șase – și pase, aceste elemente oferind o idee despre cursul general al jocului prestat de tânărul atacant petrolist.
Așadar, pornind de la această evaluare nu se poate face o predicție asupra viitoarelor evoluții ale lui Moldoveanu, dacă este să ne referim la exprimarea ofensivă, cea care ne interesează cel mai mult în ceea ce privește un atacant. Asta pentru că meciul disputat sâmbătă a fost unul în condiții speciale, unele pe care nu ne-am mira să le întâlnim și la următorul joc, de la Botoșani, acolo de unde iarna pleacă mai greu. Semnalele bune despre care vorbeam la început se înmulțesc, ceea ce face ca mușcătura cea adevărată din partea unui „lup” ca Moldoveanu, golul, să fie așteptată cu nerăbdare.
