Florin Tănăsescu
Deci, măcar săpămâna asta… Doar în Săptămâna Mare… Hai, cu un mic efort, să fim mai buni, mai înţelegători!… Haideţi, aşadar, să lăsăm de la noi !…
Deci, măcar săptămâna asta!
Adică, de ce nu şi în săptămâna 1-8 august? Adică, cum? Să fim oameni de conjunctură? De ce, doar acum, să punem amortizor urii?
„Crez într-unul Dumnezeu…” aşa se spunea cândva. Crez, nu cred. După cum nu cred în prefacerea credinţei.
Nu cred în arestările de vineri seara, se spunea cândva. Nici omul de rând nu credea. Reţinutul urma, la vremea ceea, prin anii ’90, să fie judecat – şi de multe ori liberat – abia luni. Nu ca acum, nu ca azi!
Nu ca azi, când se spune „Cred, fiindcă e bine ca din când în când să ne mai aducem aminte şi de biserică!”. Iar după asta, pentru unii dintre noi, urmează „Săptămâna nebunilor”. Sau luna, sau anul, sau anii…
Deci, nu cred în prefacerea lumii din săptămâna asta! A unei părţi din ea. Este opţiunea mea, cât timp Dumnezeu nu te acceptă căldicel. Ori rece, ori fierbinte!
Fierbinte, rostind: „Cred Doamne, ajută necredinţei mele!”.
Rece…
Crez în Facerea lumii, nu cred în prefacerea ei!
„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa doar o săptămână”. Nu, nu a spus Iisus Hristos aşa ceva. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Atât!
Atât, fiindcă viaţa nu înseamnă doar o săptămână, o lună. Sau că viaţa prinde Viaţă doar din An în Paşte! Nu cred aşa ceva.
Crez! Văzutelor tuturor şi nevăzutelor! Mai ales nevăzutelor! Mai ales nevăzuţilor din nevoi şi suferinţi! A celor care se roagă pentru noi, pe Muntele Athos. Şi nu numai.
Crez în Facerea lumii, nu cred în prefacerea ei!
Şi mai crez că omul există după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, „decât în măsura în care concentrează în el toate durerile; de la zdreanţă, până la Catedrală”.
Crez în Facerea lumii: „1. La început, a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”.
Nu cred în prefacerea mea: Doamne ajută să se ieftinească azi carnea de miel!
