Florin Tănăsescu
Azi-noapte, cu un bun -simţ pe care lumea întreagă nu l-a avut şi nu-l va avea niciodată, Constelaţia Orion s-a retras de pe cer. I-a făcut loc, discret, Galaxiei Ionilor.
Şi Perseidele au mers la ofiţerul stării civile, schimbându-şi numele în Ioanide. Au făcut cale-ntoarsă din august, când sunt în zaua lor, să se bucure de ziua asta, cu cifra 7. Bietele Ioanide, credule.
De regulă, în ţara asta se spune Nea Ion. Nu domnul Ion. Se zice Tanti Ioana! Nu doamna Ioana. Poate că-i mai bine aşa, la vremea când mândria şi trufia îmbracă straie poleite de domn sau doamnă.
Nea Ion pe care îl ştiu eu nu are vârstă. Nici Tanti Ioana.
Ocupaţia unuia era, cândva, să sufle în lumânările din policandru, când flacăra agoniza în biserici. Sau mănăstirile unde ceara poartă şi-acum – mai ales acum! – urmele genunchilor plecaţi.
Tradiţia este ca Sfântul Ion să stingă luminile Sărbătorilor de Iarnă. Ironia va face, probabil, ca tot el să fie şi ultimul care va stinge lumina într-o ţară aflată în joc de glezne. Că vremea ei, nu a lui Ion, este Anapoda.
Tanti Ioana avea grijă să măture podelele şcolilor – altarele luminilor – şi-apoi să le dea cu petrosin. Aşa au rămas în memoria mea, şi-a multora, Nea Ionii şi Tanti Ioanele vieţilor noastre deşarte, de care ani-întuneric, încet, dar sigur, încep să ne despartă.
Noaptea trecută, cu un bun-simţ ce nu îşi găseşte deloc loc în lumea asta, Constelaţia Orion s-a retras discret de pe cer. A cedat locul Galaxiei Ionilor: „Poftiţi, vă rog! Luaţi loc!”.
S-au aşezat uimiţi de o aşa onoare. Mulţi dintre ei, cum spuneam, nu sunt domni. Sunt doar bieţi Nea Ioni.
La ceas de dimineaţă, Perseidele au ieşit bucuroase de la ghişeul ofiţerului de stare civilă, fluturând cărţi de identitate cu CNP-uri terestre. Iar zorii murmurau: „Sărut-mâna, Ioanide!”.
Sunt bietele Ioanide-Ioane, care, aşa cum le ştim mulţi dintre noi, au încă basmale în cap. Ioane pe care îmbroboditele doamne ale vremurilor de azi nu dau prea mulţi bani.
Se-apropie ceasul în care Galaxia Orion îşi reia locul pe cer. Coboară şi sărbătoriţii zilei de azi în pătrăţelul lor. Expiră şi cărţile de identitate ale Perseidelor întoarse din drum.
Bună seara, Nea Ioane! Sărut-mâna, Tanti Ioana!
Era să uit… Şi „La mulţi ani !”
La mulţi ani, în ţara urmelor genunchilor plecaţi !
