Ce blestem mai e şi ăsta?

Petrolul – Dunărea Călăraşi 0-1 (0-0)

Stadion: ”Ilie Oană”. Fără spectatori. A marcat: Ciucur (min. 84)
Petrolul: Avram – Mendoza, Meijers, Manolache, Țicu (72 Poelmans) – Nir Lax – Bratu, Ekollo (72 Matiș), Pol Roigé (cpt.)(58 Saim Tudor), Vajushi – Buhăescu (64 Salifu). Rezerve neutilizate: Cebotari – Olaru, Răuță, Enache, Ben Levy.
Antrenor: Viorel Moldovan.
Dunărea:Krell – A. Lopez Varela (46 Tudoran), Wiktorski,Șandru (cpt.), Sălceanu – I. Sîrbu, Djuric, Cârstocea, Ad. Bedea (11 Alcolatse, 83 Zaluschi), Al. Ciucur – Cr. Bud (64 Calu). Rezerve neutilizate: Began – Candrea, Țenea, Fotescu, Mihăiescu.
Antrenor: Cristian Pustai.
Avertismente: Manolache (min. 15, 74) / Sîrbu (min. 22), Alcolatse (min. 73), Tudoran (min. 76), Djuric (min. 76).
Eliminare: Manolache (min. 74)
Arbitru: Bogdan Dumitrache (București). Asistenţi: Cosmin Bojan (Târgu-Mureș), Gheorghiță Bălan (Pitești). Observator de arbitri: Lucian Măiereanu (Brașov). Delegat de joc: Mihail Bacescu (Brașov).
Jucătorul meciului: Wiktorski.

George Marin

Este imposibil să crezi că nu te poți agăța de locul I… Ți se împlinesc condițiile. Rapidul, considerată principala favorită la promovare, scârțâie rău de tot și se împiedică la Recea, recent preluată de ploieșteanul, cu trecut rapidist pe gazon, Nae Constantin. Chiajna se împotmolește la Turnu Măgurele, altă trupă cu pretenții. Farul se împiedică și de adversar și de Covid. Seria e condusă de echipa suporterilor din Timișoara și de Craiova „Mititeliana”, echipă nu prea luată în seamă până acum, dar care trebuie tratată cu mare atenție. Tu, cu două ne-promovări izbutite, consideri că ai luat măsuri și ai adus jucători de calitate. Da, sunt de calitate. Unii de calitate foarte bună, alții de calitate bună, dar există și o a treia categorie de jucători: cei care trebuie să-și demonstreze propria calitate. Și atunci, când ai în față posibilitatea de a conduce plutonul acumulând și puncte prețioase împotriva potențialilor contracandidați, de ce nu poți să faci asta? Ți s-au făcut vrăji? Incantații pentru jocurile în nocturnă? Sau se întâmplă altceva?
Jocul de sâmbătă seara ne-a arătat că, în ciuda calității superioare a jucătorilor care reprezintă Petrolul față de cei ai Dunării, omogenitatea grupului, tactica adoptată și inventivitatea pe teren nu au fost tocmai atuurile echipei noastre. Ci ale lor, ale adversarilor.
În primul mitan am văzut o echipă călărășeană care a stat doar pe lângă bara porții sale, cu o apărare densă, compactă, așezată în 1-4-5-1 foarte aproape de propriile buturi și condusă de căpitanul Șandru (ce ironie, un prahovean get-beget…) – care a avut o evoluție mult mai bună, diametral opusă față de aceea din meciul de astă primăvară – cu o anemică și singulară tentativă de atac, o echipă care ne-a făcut pe toți să credem că, într-un târziu, va deveni victimă sigură. Ei bine, echipa oaspete s-a transformat total după pauză.A devenit de nerecunoscut. Vreo vrăjitorie, ceva? Cine știe ce incantații le-a făcut matematicianul Pustai în vestiar? A verificat cineva, după meci, dacă nu cumva mirosea a pucioasă în vestiarul oaspeților? Oare ce le-o fi spus și Moldovan alor noștri în cabina de vizavi? Nu-i greu de aflat, dar ne limităm la a spune că, în mare parte din mitanul secund, l-am văzut pe Ekollo așteptând baloane în linie cu Vajushi, Saim și Bratu, într-o așezare care amintea de vechiul 1-4-2-4. Păi, cine să le dea baloane utilizabile? Salifu și Lax, dar, deși aceștia doi sunt foarte buni, nu au calitățile lui Radu Nunweiller sau Badea, ca să ne raportăm la echipa națională și la Petrolul din anii când se juca sistemul acesta. Eliminarea lui Manolache pentru un al doilea avertisment a pus capac, Petrolul fiind nevoită să îl retragă pe Salifu în linia de apărare, tocmai după ce prezența acestuia pe teren îi dăduse mai multă libertate lui Lax, iar Matiș, pe care îl știm om cu viteză și cu poftă de șut, a luat o poziție mai retrasă decât aceea în care l-am văzut jucând cu succes la Argeș. Oricum, în acele momente, în ciuda valorilor individuale superioare, Petrolul a fost surprinsă de replica primită în primele 20 – 25 de minute de după pauză. Și, pe alocuri, dominată. Reacția noastră în toată partea a doua? Așteptăm totul de la Vajushi, cel care avea să termine meciul într-un picior!Albanezul ar fi putut marca după „un-doi”-ul cu Lax, dar șutul tras din careu, din poziție centrală, a fost mai aproape de Krell decât de bară și portarul austriac a avut una dintre puținele sale reușite (min. 67). Roigé a ieșit repede după pauză – o fi pățit ceva? – Țicu obosit, sau accidentat, a ieșit și el, așa că partea stângă, cea forte, s-a topit încet, încet, Poellmans fiind cam departe de realizările lui Țicu. Cum nici partea dreaptă nu a funcționat cum speram, cu un Bratu lipsit de tupeul cu care eram obișnuiți să îl vedem, nereușind să fie deasupra puștiului Sălceanu, de 16 ani, și cu Mendoza fără nerv, cum nici Buhăescu nu s-a „lipit” cu coechipierii, s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Ai trei mari ocazii în prima parte și nu marchezi. De ce? Mai mult ca sigur profesorul Pustai a zis ceva descântece în barbă. La ocazia lui Mendoza (min. 22), poate nu, pentru că acolo îți trebuie gleznă fină și nu toți argentinienii sunt „argentinieni”, după cum recent ne-am mai convins noi la Ploiești. Dar să îl facă pe Ekollo să dea din careul mic, cu capul, peste poarta lipsită de prezența nesigurului Krell (min. 30), sau să îl facă pe Buhăescu să irosească inteligenta centrare a lui Țicu dând în bara opusă celei în dreptul căreia se afla, într-un moment în care Krell nu era nici de această dată în cadrul porții (min. 42), încă o dată spun, sigur Pustai a mormăit în barbă ceva citate preluate de la vrăjitoarele din Salem. Mai vezi ratare cu poarta goală din când în când, dar două într-un meci, mai rar! Sau, altfel spus, tot atât de des pe cât vezi și același penalti ratat de trei ori.
Vrăjitoria nu s-a încheiat după aceste groaznice ratări. A mers până la capăt cu golul victoriei oaspeților. După „lasă-i peste noi să le vedem schemele și să le epuizăm forțele”, profitând de lipsa de reacție consistentă și decisă a Petrolului a venit „acum e rândul nostru la joc”, ocazie cu care Dunărea l-a trecut pe Avram printr-un test serios la șutul bun al lui Tudoran (min. 60) și s-a încheiat cu golul cu iz clar de vodoo de Borcea, pentru că niciun matematician din lumea asta nu ar fi putut calcula o așa traiectorie a balonului. Cum altfel să se fi strecurat mingea printre picioarele lui Meijers, cum altfel să fi avut așa deviere din vârful ghetei aceluiași Meijers, cum altfel să pătrundă mingea pe sub Avram care tocmai plonja, când poate ar fi salvat dacă ar fi rămas drept, doar pregătit, lângă bara porții sale?
O fi fost, n-o fi fost vrăjitorie ori blestem, meciul tot l-am pierdut. Dar noi, noi ce „descântece” am avut pregătite pentru așa situații? Ne spune cineva?

Viorel Moldovan: ”Din păcate, am pierdut trei puncte importante, trei puncte care ne duceau pe primul loc. I-am atenţionat toată săptămână că ne va aștepta un meci foarte complicat, foarte dificil. Asta este consecinţa a ceea ce s-a întâmplat, să zic așa, după meciul de la Miercurea Ciuc. După trei victorii ne-am văzut puţin mai mult prea frumoși, prea buni. Nu am avut concentrarea necesară astăzi, în prima repriză, să marcăm. Situaţii am avut foarte clare. Așa se întâmplă la fotbal. Când nu înscrii tu, înscrie adversarul”.