Florin Tănăsescu
Stadion: „Pe-o gură de rai”. Vremea: Nasoală. Spectatori: milioane.
Echipele: De la vestiare, ies ai noştri, pleacă ai voştri. „Noi rămânem tot ca proştii!”, vuiesc tribunele.
În primul mandat al întâlnirii, Orban primeşte o pasă pe culoar. Dejoacă pasul la ofasid al pesedeului. Rămâne singur cu portarul. Trage parelel cu poarta. Paralel e şi cu guvernarea.
Tribunele scandează: „Ieşi afară, javră ordinară!”. Un câine traversează agale gazonul. Orban nu iese. Avocatul Poporului calmează spiritele. Jocul trenează.
Ionuţ Stroe, ministrul Sportului, se demarcă pe dreapta. O ia la sănătoasa. Din tribune, galeria penelistă scandează: „Du-te mă, du-teeeee!”.
În replică, pesediştii fac mişto: „Lunga, lunga, n-o pierdea, Ionuţ! Da’ vezi că ai uitat balonul”.
Ministrul Culturii strigă: „Cine îşi uită trecutul nu are Viitor la Constanţa”. Sare Hagi: „Ai, n-ai mingea, tragi la poartă!”. Stroe şutează. N-are mingea. Îi sare rotula. În locul lui, intră Cîţu.
Intăreşte ofensiva Vela. Îşi pune geaca peste tricou. E faultat la marginea careului mare. Marcel cere 11 metri. Arbitrul consultă sistemul VAR. A căzut Vela, cade şi moţiunea de cenzură. Nu e penalty. Doar lovitură liberă.
Pesedeul aranjează zidul. Vela îi cheamă la ordin pe Arafat şi Despescu: „Mă! Ăştia nu păstrează distanţa regulamentară!”. Despescu ia o riglă şi măsoră fix 9, 15 metri. Timpul trezirii României trece. Marcel îşi ia elan, şutează, dar „înalţă zmeul”. Mingea e în văzduh. La fel şi ţara. Până cade pe teren – despre balon vorbim – se sfârşeşte prima repriză.
Pauză. Spectatorii veniţi din toate colţurile ţării – în autocare ori căruţe cu coviltir – ies la o bere şi-un grătar. În urma lor rămân peturi. Emblematice şi asimptomatice pentru ţară.
Repriza a doua. La tribuna oficială, apare Olguţa Vasilescu. Unul de la galerie strigă: „Singurică, puicuţă? Singurică?” Vasileasca ţipă ca-n parlamentu’- stadion al ţării: „Taci, fi-mi- ar scârbă de guvernarea penelistă!”. Vine o altă vipă. Gabriela Firea. Suporterii de la Voluntari întreabă:”Unde e Simonica? Pandele ripostează: „Cu Ţiriac, la pariuri”.
Apare şi Raluca. „Uite năluca! Minunea blondă a ţării, care aduce, dar nu seamănă cu Balaci, de la Craiova”, o recunoşte cineva pe Turcanca. Atât despre ea.
Galeria pesedistă cântă: „Suntem peste tot acasă/Urnele ni se deschid/ Nu-i echipă mai frumoasă/Şi iubită de partid”.
Încurajat de votanţi, Ciolacu ia o acţiune pe cont propriu. Pe-o rază de trei metri, niciun adversar. Însă, Marcel, cade secerat. Arafat cheamă elicopterul SMURD. Nelu Tătaru, de la Sănătate, îşi dă cu părerea: cădere de calciu şi în sondaje. Amărâtul îşi revine.
În tribune se scandează: „Orbane/ Vino-ncoa/Salută galeria!”. Dar Orban nu mai vine.
E la Palatul Victoria, fumând o ultimă ţigară, uitată într-o scrumieră guvernamentală. Crainicul stadionului, Tudor Gheorghe, cântă: „Acolo este ţara mea…”. Răspunde mohicanul Petre Daea: „Lunga, lunga, n-o pierdea. Ţine-o tot aşa!”.
De la pariuri, revine Ion Ţiriac. Mângâindu-şi mustaţa, zice:
Este pierdută, deja!
