Sunt fotografii pe lumea asta care fac obiectul unor expoziţii şi al unor premii. Mai sunt şi altele despre care se spune că fac cât o mie de cuvinte. Există şi acţiuni duse la extrem, de amorul artei sau pentru a figura în Cartea Recordurilor. N-am auzit, însă, despre o fotografie care să ne arate – poate exagerăm, poate nu – cât valorează viaţa unui om. A unui copil…
Un jandarm care să-şi dea jos de pe el vestonul, în plină iarnă, la o temperatură de sub zero grade, pentru a încălzi un minor aflat la ananghie, purtându-l pe umeri până la cel mai apropiat adăpost, merită tot respectul nostru. Şi, chiar dacă acela care poartă pe umeri o viaţă este salvamontist, iar vestonul este al unui jandarm, datele ecuaţiei nu se schimbă cu nimic. Ei – salvamontiștii şi jandarmii montani – sunt doctorii care te scot din ghearele „morţii albe”. 
Cât despre premii şi alte recompense, acestea s-au rezumat, probabil, la un simplu „Mulţumesc ! sau „Mulţumim”, fiindcă au fost mai multe persoane salvate de către oamenii muntelui la sfârşitul acestei săptămâni, în Bucegi, în zona Cotei 2000.
Reprezentanţii Inspectoratului de Jandarmi Judeţean (IJJ) Prahova ne-au precizat că au fost patru situaţii doar sâmbătă seara în care mai mulţi turişti aflaţi în dificultate au apelat la ajutorul lor. În trei dintre aceste cazuri, mai mulţi schiori s-au rătăcit din cauza ceţii şi au intrat în panică. Şi unde să ceară ajutor dacă nu la Salvamont şi la jandarmii montani? Tot 
lor – salvamontiștilor şi jandarmilor montani – le-a solicitat ajutorul şi un grup format din opt adulţi şi trei copii, „grup care a avut dificultăţi de orientare pe traseul de la Cota 2000 spre Piatra Arsă”, după cum se mai precizează în amintitul comunicat de presă al IJJ Prahova. Evident, toate persoanele aflate la ananghie au scăpat tefere.
Da, sunt fotografii care fac obiectul unor expoziţii şi al unor premii. Mai există, însă, şi imagini care pot topi nu doar suflete de gheaţă, ci şi gheața-gheață. Una dintre ele este cea care înfățișează un om care poartă pe umeri un copil, la 2000 de metri altitudine. Şi poate că acestui text nu i-ar trebui niciun titlu, ci doar fotografia respectivă. Lipsesc din text numele salvatorilor, fiindcă, zgârciţi la vorbă cum îi ştim, greu afli de la ei cum îi cheamă şi ce-i cheamă să-şi rişte viaţa pentru semenii lor.
În semn de respect, nici noi nu vom semna acest articol.
