Aceşti sfinţi mucenici ai lui Hristos au trăit pe vremea împăratului Deciu şi a lui Valerian, proconsulul Asiei, având meşteşugul de doctori. Sfântul Carp era episcop, iar Papil era hirotonit diacon de acest Carp. Fiind prins de către domnitor întrebaţi fiind, au mărturisit înaintea tuturor numele Domnului Hristos şi silindu-i să facă jertfă la idoli şi neînduplecându-se, ei au fost legaţi pe lângă cai şi târâţi de la Tiatira până la Sardia şi acolo, spânzurându-i de un lemn, i-au strujit. Sf. Carp fiind spânzurat a râs; şi fiind întrebat de către domnitor pentru ce a râs, Carp a zis: „Am văzut slava Domnului meu şi m-am bucurat”. Iar pe Papil l-au legat de patru pari, şi l-au ridicat sus, apoi l-au împroşcat cu pietre de care a rămas nevătămat. Şi bătându-le cu piroane încălţăminte de fier în picioare, i-au aruncat în cuptor; atunci şi Agathonica, sora Sfântului Papil, făcând rugăciune, a intrat şi ea cu dânşii. Rămânând sfinţii nearși şi nevătămaţi, li s-au tăiat capetele cu sabia.
