Nicoleta Dumitrescu

Un recent raport al Departamentului de stat american pe anul trecut a arătat care este, de fapt, situaţia din România. Corupţie, legi care nu se respectă sau care se aplică după ureche, politizare excesivă şi lista poate continua. O radiografie precum un duş foarte rece, la prima citire a documentului existând tentaţia recitirii acestuia pentru că se realizează faptul că, în sfârşit, s-a găsit cineva care să-i spună realităţii din România pe nume.
Adevărul este că, pe ici, pe colo, neregulile din ţară s-au mai scos la iveală. Cel puţin în ultimii doi ani, cei care s-au lipit de corupţie au mai fost dovediţi, fără însă ca vreunul dintre aceştia să se declare vinovat, ba, din contră, să se considere o… victimă!
Aşa se face că, rând pe rând, în afară de cei care fac politică, s-a demonstrat faptul că s-au bucurat de foloase necuvenite şi bani nemunciţi inclusiv cei care, prin natura profesiei lor, ar fi trebuit să fie garanţii apărării legilor şi a cetăţenilor. Este vorba, în acest ultim caz, chiar despre judecători şi oameni în uniformă – adică poliţiştii – prinşi, cu diferite ocazii, „cu ocaua mică” atunci când cântăreau adevărul. Astfel, nu puţine au fost situaţiile când unii dintre magistraţi au condiţionat adoptarea unei sentinţe favorabile pentru anumite persoane numai după primirea anumitor atenţii, atât în bani, cât şi în natură. Concret, curcani, capre, oi, gâşte şi alte înaripate ori patrupede domestice au făcut obiectul, în ultimii ani, al trocului între lege şi tocmeală. Culmea este că, în public, cei care primeau mita se împăunau că sunt cei mai cinstiţi şi cei mai corecţi, fără urmă de pată.
Numai că, odată cu această deconspirare, s-a lămurit şi nebuloasa, cea legată de întrebarea cum se face că unele persoane îşi permit atât de multe: case, maşini, lux, în general, în timp ce alţii abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta?!
Se spune că, în viaţă, e bine să forţezi, atunci când ai prilejul, norocul. Numai că, în cazul de faţă, unii au forţat cu interes anumite situaţii, cât să aibă parte de noroc doar ei. N-a contat cum, n-a contat în ce fel, doar ei să iasă pe plus, pentru că minusurile erau lăsate pe spatele altora. Iar acestea au fost vizibile în toate domeniile, fără însă ca nimeni să recunoască faptul că „a ajutat” ca aceste situaţii să fie posibile. Când era vorba despre căutat vinovaţi şi să fie arătaţi cu degetul, parcă era un subiect tabu, vina fiind aruncată dintr-o curte – de cele mai multe ori politică – în alta, precum o pisică moartă! Dar, a fost nevoie ca să ne arate alţii – precum au fost cei care au redactat raportul Departamentului de stat american – care este realitatea din România. Asta spune, într-adevăr, ceva!