Nicoleta Dumitrescu
Într-o perioadă în care intimitatea “se dezbracă”, fără să roşească, pe site-urile de socializare, pentru prima dată, în acest an, ziua de astăzi va fi dedicată unui cuvânt şi unei stări româneşti care nu se pot traduce în altă limbă. Este “Ziua Dorului”. Cuvânt care, aproape până la durerea lacrimei care nu poate să cadă, exprimă suferinţă, uimire, legătura – fie tainică, fie mărturisită – cu un alt suflet, stare, loc sau perioadă a vieţii, dorul fiind, de cele mai multe ori, intraductibil la propriu. Şi asta din cauza faptului că starea de dor este, pe cât de sublimă, pe atât de mistuitoare!
Fie că este vorba despre locul copilăriei, de vocea sau mâna bunicilor care numai ei ştiau să-ţi ia apărarea indiferent de ceea ce făceai, de mirosul gogoşilor – dulcele de la sfârşit de săptămână, de căţăratul în zarzărul de pe drum pentru a „fura“ primele fructe care-ţi făceau gura pungă de acre ce erau, de răgazul de a privi marea la răsărit ori de a contura, imaginar, figura unei anumite persoane tot dor se numeşte. Indiferent cum ar fi, însă, fără doruri multe, existenţa ar fi searbădă ca o linie dreaptă.
Fără să fie nevoie de prea multă imaginaţie, să-ţi fie dor implică şi o oarecare doză de curaj, pentru că acest lucru presupune mai ales provocare. Iar cea mai mare provocare este cea lansată interiorului care este pus la încercarea de a trăi un sentiment care cu greu se poate traduce, inclusiv în limba română. Pentru că nu este persoană care, la un moment dat, când a fost vorba să exprime ceea ce simte pentru cineva, să nu se blocheze, considerând că, dacă ar deschide gura, cuvintele ar fi mult prea puţine şi lipsite de sens. Astfel, trăirile au rămas neîmpărtăşite, sentimentele fiind copleşite mai ales de dor.
Dar, poate să-ţi fie dor nu doar de o persoană, ci şi de tine, de copilul din tine, de vremurile în care credeai că totul e simplu, fără grij, “mi-e dor să nu fac nimic” fiind un fel de leitmotiv ori de câte ori intervin fie melancolia, fie greutăţile inerente ale vieţii.
Cum, însă, teoretic, orice greşeală poate fi îndreptată dacă se vrea, inclusiv starea de dor poate fi rezolvată. Astfel, o persoană, oricât de departe ar fi, poţi să o aduci mai aproape de tine, cu gândul, dacă o suni la telefon spunându-i că ţi-a fost dor doar să îi auzi glasul. În acest mod se pot sparge zidurile create din cuvinte nerostite, cimentate de timpul care a pitit în interior sentimente.
Dar, având în vedere faptul că starea de dor este unică, ce poate fi mai frumos decât să-ţi spună cineva “Mi-a fost dor de tine”?!
