D. Constantin
În luna anterioară, funcţionarii Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Prahova au sancţionat contravenţional 11 societăţi comerciale pentru diverse nereguli constatate, cea mai gravă fiind angajarea a 20 de persoane fără a le fi fost încheiate contracte individuale de muncă. Drept urmare, amenzile aplicate acestora au depăşit 200.000 de lei.
Situaţia nu este deloc roză nici în cazul altor judeţe. Astfel, numai în prima săptămână din luna în curs, funcţionarii Inspecţiei Muncii au efectuat peste 1.800 de controale, la nivel naţional, fiind identificate 153 de persoane care lucrau fără forme legale. Au fost sancţionaţi 430 de angajatori, precum şi 31 de persoane fizice pentru că au acceptat să lucreze fără contract individual de muncă, valoarea totală a amenzilor depăşind 1.240.000 de lei. Totodată, pentru primirea la serviciu a mai mult de cinci persoane fără contracte individuale de muncă, în câteva cazuri au fost sesizate şi organele de cercetare penală. Potrivit consultanţilor fiscali, evaziunea fiscală înregistrată pe piaţa muncii reprezintă circa 17 la sută din Produsul Intern Brut (PIB) al României, iar mai mult de jumătate din aceasta provine din aplicarea metodei muncii “la gri”. Această metodă, care-i tot mai răspândită printre administratorii firmelor cu capital privat, constituie, în opinia acestora, “o alternativă la diminuarea poverii fiscale reprezentată de contribuţiile sociale aferente salariilor”. Concret, metoda muncii “la gri” constă în angajarea de personal prin încheierea de contracte de muncă în care este trecut salariul minim pe economie, iar restul banilor sunt acordaţi angajaţilor sub formă de cash, adică în plic. În felul acesta, cel ieşit în câştig este, fireşte, firma angajatoare, care îşi reduce semnificativ costurile cu forţa de muncă, deşi metoda folosită este ilegală. De cealaltă parte, chiar dacă este dezavantajat, salariatul nu-şi poate arăta nemulţumirea în faţa patronului căci, altfel, riscă să nu mai fie angajat! Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un cerc vicios, iar pentru a ieşi din el, guvernanţii ar trebui să mai reducă taxele aferente forţei de muncă.
