Domnul Mitică Dragomir, unul din mahării îmbogăţirii pe ruinarea fotbalului care cândva se juca pe iarba dâmboviţeană, putred de bogat şi de neam prost, cum zice un amic al meu, a fost săltat de procurori, din motive de furt. Aşa zic procurorii care uneori exagerează fără probe, alteori mint din motive de subordonare, câte o dată nimeresc să umfle pe bune escroci. Vine o zi a decontului pentru toţi. Chiar şi pentru procurori. Domnul Mitică face parte din dinastia şmecherilor de meserie. E simpatic întruna. Se pare că i-a venit şi lui vremea. Ochii lui, lucioşi cu zâmbet, ca ai unui tâlhar de codru care spintecă un adversar, stăpân mereu pe poiana lui cu bijuterii şi cuţite, a apărut în toate televiziunile şi s-a văzut în toate televizoarele, inclusiv la mine la Sângeru. Nu-mi plac arestările. Nici măcar arestările de Mitică. Dragomir! Să-l judece şi, dacă e cazul, să-l puşte la zdup după aia. Mă rog, l-au umflat niţel cu anticipaţie. Consider orice arestare înaintea procesului abuzivă, inchizitorială, băsistă, invenţie a unei justiţii portuare. Arestările care preced judecata se pot petrece dacă violatorul mai poate viola o dată, dacă asasinul de meserie, rămas o ţâră liber, până la judecată, va asasina din nou. Mitică este sau pare doar un escroc boem, inofensiv, bogat prin şmecherirea fraierilor, ca la alba-neagra. Nu-l cred în stare să ucidă. Eram gata să-l bag în prezumţia de nevinovăţie şi chiar îl bag, fiindcă toţi avem dreptul la ea. Un amănunt însă m-a uluit şi revoltat. Acest miliţian isteţ şi neam prost, cum zicea amicul, săltat de procurori şi găsit într-o situaţie cel puţin incomodă, a ţinut să înjure ziariştii. N-a bocit, nu s-a văicărit, ci şi-a băgat nu ştiu ce în meseria întrebării. E adevărat că aţi distrus fotbalul, domnule Mitică? Fireşte că-i o întrebare neglijent agresivă. Domnul Mitică a răspuns ca pe maidanul cu parale multe – s-o, nu ştiu ce, pe mă-ta. Ceva de genul ăsta. Nu sunt pudibond şi n-am usturimi sufleteşti la înjurătură. M-a uluit altceva, pentru care nu-l iert pe domnul – domnul? – Mitică: siguranţa de sine. Cu siguranţa asta şi-a făcut avere, hoteluri, şi-a procopsit copiii şi neamurile, a stat belfer în toate tronurile televiziunilor, ca Băsescu în tronul adus anume la Parlament, pentru a-şi sălta fundul peste al celorlalţi. Din cătuşe, Mitică Dragomir le-a arătat, sigur pe el, printre deşte, un deşt ziariştilor. Aşa se traduce comportamentul constant al lui Mitică Dragomir faţă de confraţii mei din presă, nu toţi geniali, nu toţi oblojiţi cu har de la Dumnezeu, dar slujbaşi ai opiniei publice. La capătul celălalt al creionului lor stă măria sa publicul. Înţeleg că dom’ Mitică îşi vâră ceva şi-n public. Incredibil de îmbelşugată materie au ajunşii ăştia de şi-o vâră în tot şi în toate! De unde vine siguranţa mârlanilor care au ros de 25 de ani România, făcând din ea o ruină, inclusiv o ruină fotbalistică? Cine îi dă siguranţă acestui Mitică din mulţii Mitici politici ai României? Câte milioane şi miliarde îl aşteaptă acasă după o puşcărie relativă, pe acest individ care insultă sărăcia generalizată a poporului român? Nu ştiu cum dracu se întâmplă, populaţia a scăzut cu un sfert, România înregistrează cea mai severă recesiune de capete de locuitor, şi totuşi a crescut vertiginos numărul de mârlani. Barem în politică, unde-i înghesuială mare, au ajuns de se calcă pe deşte, în vizuina unui metru cub de aer, de deştepţi ce sunt.
Lucian AVRAMESCU
