Pomenirea Preacuviosului Antonie cel Mare
Sfântul Antonie cel Mare a fost de neam egiptean şi a învăţat credinţa creştină de la părinţii şi de la bunicii săi. A trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, ajungând până în zilele bine-credinciosului împărat Constantin şi ale fiilor lui. Şi dedându-se vieţii pustniceşti, atât de mult a întrecut pe toţi, încât s-a făcut pildă tuturor pustnicilor care au trăit după el. Lucru minunat este că el a ajuns cel dintâi îndrumător şi dascăl al vieţii de obşte şi numai el singur a atins hotarul cel mai desăvârşit al pustniciei, precum arată istoria vieţii lui. Datorită trăirii lui a primit multe daruri, aşa încât vedea sufletele care la moarte ieşeau din trupuri şi pe demonii care le îndrumau, ceea ce este o însuşire numai a fiinţelor fără de trup şi duhovniceşti. A murit la vârsta de o sută şi cinci ani, iar viaţa lui a scris-o Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei.
