Gogosile astea servite calde romanilor cu scopul clar de a le strica pofta de mancare sunt la ordinea zilei. E cea mai buna solutie sa „pacalesti foamea”: bagi doua-trei gogosi la ghiozdan, completezi cu o cana cu apa, iti umfli stomacul si zici ca ai mancat!
E o pacaleala de doi bani, care pare sa tina la infinit.
Pe tapet, in aceste zile, este afisat, in toata splendoarea lui, cazul „Marta”.
Fostul sef de cabinet al fostului sef de la ANAF se afla acum in atentia presei – care se transforma pe zi ce trece in „gogoserie” amplasata intr-un loc „cu vad”.
A disparut (sau era disparut pana ieri) Codrut Marta! „Sa vezi, domnule, ce are asta de zis, ce nenorociri vor iesi la iveala daca dau de asta!”- acesta este motto-ul de-a dreptul pueril care motiveaza temele emisiunilor care abordeaza subiectul.
Orice om normal din tara asta si-a dat seama, deja, despre modul in care a lucrat Blejnar la ANAF si, implicit, cum a fost implicat seful lui de cabinet. Nu mai are ce sa spuna Marta ca sa socheze in vreun fel.
El a devenit un fel de erou doar pentru faptul ca a disparut. Atat!
Bun, il vor gasi pe Marta… Se va schimba ceva? L-au gasit si pe Boldea si nu mi s-a parut ca s-au cutremurat muntii. S-a mai auzit ceva despre marile dezvaluiri ale lui?
Este praf in ochi, o tevatura penibila, care nu-si are rostul. Din punctul meu de vedere, evident. Nu cred ca daca Marta va aparea sau daca va mai sta pitit o vreme sunt elemente care sa merite o ampla dezbatere. E treaba justitiei pana la urma si nu trebuie realizata la televizor.
Nu creste ratingul de tara al Romaniei daca apare Marta, nu cresete nivelul nostru de trai, nu scade nivelul taxelor, nu apar alte locuri de munca si nu ne va privi Europa cu alti ochi daca se rezolva cazul „Marta”.
El, ca si altii, sunt aparitii meteorice, care nu fac decat sa scoata fum.
Ni se deturneaza sistematic atentia de la ceea ce conteaza cu adevarat si ne facem ca ploua pana cand apa ne va trece de cap.
Ne burdusim cu gogosi si nu o sa mai stim ce e aia o friptura! Faptul ca putem vota si speranta ca o sa avem pe cine sunt doua colace de salvare de care, daca vom sti sa ne agatam, vom putea sa ajungem la liman.
Si, odata ajunsi, vom calca pe un sol stabil pe care vom putea construi si restaurante, nu doar gogoserii!
Edi MOLDOVAN
