Pomenirea Sfintilor Mucenici Flor si Lavru
Acesti sfinti au fost, dupa trup, frati gemeni si aveau mestesugul de taietori in piatra, pe care-l invatasera de la Sfintii Proclu si Maxim care marturisisera pentru Hristos. Dupa ce au marturisit dascalii lor pentru Hristos, ei s-au dus la Iliric, in tara Dardaniei, in cetatea Ulpianilor, unde cercand pietre de metaluri, isi savarseau mestesugul lor pe langa Licon ighemonul. Apoi au fost trimisi de acesta catre Liciniu feciorul Elpidiei, imparateasa. Liciniu dandu-le bani, le-a poruncit sa zideasca o capiste idoleasca, dandu-le si planul acesteia. Dar sfintii luand banii, i-au impartit la saraci; si noaptea se rugau catre Dumnezeu, iar ziua lucrau tare si infrumusetau locasul. Peste putine zile l-au si ispravit, fiind sfintii ajutati si intariti de ingeri. Atunci indata Merentie popa cel idolesc a crezut in Hristos, crezand mai inainte si fiul sau Atanasie, caci ii tamaduisera sfintii ochiul cel orb al lui. Si strangand mucenicii lui Hristos saracii, carora le dadusera banii, au legat idolii cu streanguri de grumaji si i-au tras jos.
