Procuror de sedinta, complet de judecata – Emil Boc !
Florin TANASESCU
Intrebati ce vor sa se faca atunci cand vor fi mari, unii spun dintr-o suflare: procuror, ca are rezonanta mai mare la hoti. Cel mai probabil, premierul Boc o fi vrut si el sa ajunga in tagma legiuitorilor – in sensul bun al cuvantului – dar nu i-a permis media, cand a primit repartitie. Pe cale de consecinta, a ramas avocat.
Ce-i mai rau este ca, azi, primul ministru nu-i nici cal, nici magar. Din hibridul avocat din oficiu pe care se altoieste politrucul, s-a nascut, ieri, un mic procuror. “Revin si arat”- uzitata in sala de judecata – completata cu “onorata instanta” s-a transformat, la copia lui Basescu, in instanta acuzarii. Pe cine, in cazul unui politician, nu-i greu de ghicit: fosta guvernare. Si, mai la concret, Guvernul Tariceanu. Iar daca este sa ne aducem aminte de succesiuni – nu cele din materia din Dreptul civil – ci de perindarea la guvernare, fiecare premier a acuzat mostenirea.
Boc este asadar, procurorul de sedinta. Nu vrea nici macar liberarea conditionata a fostului guvern, ci sa-l puna la colt:” Voi vorbiti, voi faceti motiune de cenzura ? “ Si, pentru a avea adeziune la electorat – sa nu uitam, suntem in campanie – foloseste limbajul plastic: “Ati risipit bugetul ca la cazinou, iar acum hotul striga hotul!”. Sau : „PNL a reusit sa topeasca banii”. Sigur, este bine a stoca in neuroni si limbajul de lemn, dar pentru a-l evita, nu spre a face vorbirea anapoda. Ca zis-a Boc: “ S-au transformat bazele proprietatii in premisele dezastrului”.
Arogarea meritelor pe stil vechi – “Cincinalu-n patru ani si jumatate”- este valorificat la modul: “In numai patru luni, PSD si PD-L au ajuns la ce-a facut vechea guvernare in doi ani de zile si suntem in ritm accelerat de absorbtie a fondurilor”. Pai, aici e rost de contradictie din aia grea, antagonista: ori e dezastru , ori este “ ritm accelerat” ? Incriminarea continua cu fraza de genul “ A fost cea mai neagra perioada din istoria finantelor romanesti”. Dupa un astfel de rechizitoriu, mai ca nu le-ar ramane nimic de facut judecatorilor decat sa dea verdictul in consens cu ditirambele inchizitorului. Iar completul cine poate fi ? Alegatorul. Omul care se uita la televizor si ar trebui sa ramana siderat de “acuratetea” pledoariei. Cineva mai neavizat chiar ar putea ramane mut de admiratie, graind astfel pentru sine: “Asta ar fi bun de avocat!”.
Emil Boc, in calitatea-i de mandatar – iar nu ca persoana interpusa intereselor lui Basescu – arunca deficitul bugetar pe seama predecesorilor, de parca in “perioada neagra”, cand Tariceanu cadea cu motocicleta, el nu era in tara, ci in azil, ceea ce s-ar potrivi in cazul multora dintre politicieni.
Printre alte capete de acuzare, premierul mai aminteste de faptul ca, in decembrie 2008, investitiile au scazut . Pai, era logic a scadea, fiindca Mapamondul stia ca-i criza, numai actualul guvern era preocupat de ungerea ministrilor, a secretarilor de stat, si a clientelei politice. Guvern care s-a transformat, daca este sa-l parafrazam pe Marx, din clasa cu frustrarile in sine, in breasla cu interesele pentru sine.
Un lucru, in toata tarasenia, este demn de retinut: prin pomenirea nerealizarilor Guvernului Tariceanu, prim–procurorul nascut din demisia lui Stolojan ne aduce aminte de o perioada in care, cu toti banii aruncati la cazinou, un euro era cotat la vreo trei lei, fiindca rechizitoriul este de doi bani.
Intrebati ce vor sa se faca atunci cand vor fi mari, unii spun aviatori sau, de ce nu, baschetbalisti. Si, culmea, ca printr-o minune – care numai in politica se petrece – chiar ajung.
