Pomenirea sfintilor cuviosi parinti ucisi in Muntele Sinai
Acesti cuviosi parinti au lasat toate cele lumesti si au mers sa locuiasca in pustiu. Impreuna cu ei era si fericitul Nil, fost prefect in Constantinopol, care, fiind foarte invatat si avand dar de la Sfantul Duh, a scris multe carti de folos, indemnatoare spre nevointe pustnicesti si despre viata, robirea si uciderea acestor cuviosi parinti. Acestia au fost ucisi de vlemizi, oameni de neam barbar, care traiau in Arabia, pana spre Marea Rosie si Egipt, si care, inainte cu multi ani, pe timpul imparatiei lui Diocletian si a lui Petru, patriarhul Alexandriei, au ucis pe cei care sihastreau aici in muntele Sinai. Dupa moartea voievodului lor, sarazinii care locuiau si ei in Muntele Sinai, pornind asupra lor, au ucis multi sihastri; numai putini au scapat, fugind in cetate. Numarul celor ucisi intai a fost treizeci si opt, avand multe rani pe trupurile lor. Printre cei morti s-au aflat Sava si Isaia. Dintre cei ucisi, unora li se taiasera capetele de tot, altora li se tineau capetele numai intr-o bucata de piele; iar altii aveau capetele despicate in doua. Cei doi parinti ramasi vii au ingropat pe cei ucisi si au povestit mai tarziu cele intamplate.
