Ordonanta nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, (completata prin Legea nr. 178/1998) introduce termenul de “viciu ascuns”, care reprezinta “deficienta calitativa a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat, care nu a fost cunoscuta si nici nu putea fi cunoscuta de catre consumator prin mijloacele obisnuite de verificare”. Un astfel de viciu face ca bunul sa nu poata fi intrebuintat conform destinatiei sale sau limiteaza utilizarea sa in asa masura incat, daca ar fi fost cunoscut anterior de catre cumparator, acesta nu ar mai fi cumparat respectivul bun sau ar fi platit un pret mai mic.
