Razboiul interesului politic
Leon CHIRILA
Omenirea, de-a lungul existentei sale, a fost martora a numeroase razboaie, fiecare oranduire sociala fiind marcata de astfel de evenimente cu rol mai mult sau mai putin important in dezvoltarea societatii. S-au purtat astfel razboaie pentru acapararea de teritorii, pentru averi si bogatii diverse – aurul ocupand un loc aparte – au fost conflicte armate pentru interese dinastice, dar s-au dat batalii crancene si pentru femeile frumoase ale timpurilor parcurse de oamenii Terrei. Si ca sa nu lungim vorba despre istoria razboaielor acestei lumi, voi mai aminti doar ca in lume s-au dus de la razboaie fulger – si nu ne referim la intentia lui Hitler de a purta acel „blitz krieg” – la conflicte care au durat 30 de ani (cum a fost cel pornit de Cehia impotriva Austriei dar antrenand, pana la urma, mai toate tarile Europei Occidentale in perioada 1618-1648) si chiar de 100 de ani, faimosul „razboi de 100 de ani”, dintre Anglia si Franta, care nu s-a incheiat decat dupa exact 116 ani! Razboaiele insa, sunt si de alta natura, in care nu avem victime umane – morti sau mutilati – ci victime politice. Este vorba despre razboaiele care se duc intre partide – la noi si aiurea – pentru puterea dintr-o tara sau alta si care au caracter permanent.
Pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, am asistat astfel, de vreo 20 de ani, de-acum, la o permanenta lupta – care a dobandit si atuurile celor similare de pe campurile diverselor batalii, respectiv „la baioneta” – pentru a se atinge interesul politic. Lupta permanenta pentru suprematie, pentru atragerea voturilor cetatenilor a avut, de-a lungul perioadei postdecembriste, mai multe forme de manifestare, de la confruntarile ideologice, pana la mobilizarea minerilor sau a altor categorii sociale sau profesionale pentru “a argumenta” o pozitie sau alta. De asemenea, lupta politica a avut, nu de putine ori, si caracterul unor razbunari, materializate, in special, in eliminarea din schemele de functionare a institutiilor statului a persoanelor aflate in tabara adversa sau in perfidele dosare de la DNA. Exemplele nu sunt putine pentru fiecare mostra de lupta politica si de aceea voi insista mai mult pe situatia actuala, in care guvernul tarii duce o batalie fatisa, spune el, pentru salvarea tarii de la recesiune, inflatie, dezastru. Adversari ii sunt, in acest razboi de genul „care pe care”, in mod firesc, cei care stiu cat de gustos este ciolanul puterii si vor sa puna botul pe el si ambele labe din fata – desi, de multe ori, s-ar urca si cu picioarele, fara nicio jena. Opozitia – caci asa este cunoscuta tabara care lupta acum si dintotdeauna cu cei de la putere, este formata din doua mari partide – PSD si PD-L, ambele facand spume la gura tot balacarind guvernul si prezentandu-l, de dimineata pana seara, ca fiind incapabil. Iar in respectiva lupta se mai avanta, frecvent, si ostasul nr.1 al tarii – presedintele Traian Basescu – care pune paie pe focul valvatailor ridicate in sectoarele invatamant, pensionari cu grupele I si a II-a de munca, administratie, sanatate etc. Si unul si celalalt dintre cele doua partide uita insa ca au fost si ele la putere, cand ori erau zgarcite cu oamenii tarii – carora le dadea cu taraita si aproape numai dupa framantari de strada (PSD), ori nu-l interesa nimic altceva decat puterea si interesele partidului si ale membrilor lor (PD-L). Ca sa nu spunem ca al doilea partid, ca sa castige imagine, a si parasit guvernarea, pentru ca este mai usor sa critici decat sa pui osul la treaba! Si uite-asa asistam la un razboi al interesului politic, cu caracter interminabil, pentru ca daca el se acutizeaza de-acum, in campania electorala, pana la alegeri, va fi reluat imediat dupa scrutin , fireste, cu canonada „furtului de voturi”, a „navetelor electorale”, a altor „ilegalitati” care, cu timpul, vor fi inmormantate fara pompa, pentru a lasa loc altor batalii, tot politice.
