Sfanta Evanghelie de duminica ne descrie o minune pe care a savarsit-o Mantuitorul intr-o zi de sarbatoare. Nu este o simpla intamplare faptul ca Iisus Hristos vindeca o femeie garbovita de durere timp de 18 ani, intr-o zi de sarbatoare in Casa lui Dumnezeu. Ni se pare ca trebuie sa vedem in savarsirea acestei minuni nu numai binefacerea ce s-a revarsat asupra acelei femei, prin tamaduirea ei, ci si toata binefacerea care se revarsa in zilele de sarbatoare prin Biserica lui Dumnezeu peste sufletele credinciosilor aflati in suferinta. Acesta este motivul pentru care socotim necesar sa vorbim despre rostul si despre insemnatatea Zilei Domnului, pentru viata cea vremelnica si cea vesnica a omului. Intre cele zece porunci care au rasunat pe muntele Sinai, prin glasul profetului Moise, Dumnezeu a randuit pentru binele oamenilor si pe acesta: „Adu-ti aminte de Ziua Domnului ca sa o sfintesti pe ea”.
Pana la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ziua Domnului era tinuta Sambata, in amintirea zilei de incheiere a creatiunii. Poporul evreu tinea sambata, care in limba lor se numea „sabat” sau ziua odihnei. Dar dupa Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, toata crestinatatea tine ca zi de sarbatoare Duminica, ceea ce inseamna „Ziua Domnului”.
Duminica este ziua sfanta de care se leaga cel mai mare eveniment din istoria mantuirii neamului omenesc: Invierea Domnului. Intr-adevar, venirea Mantuitorului in lume si cu deosebire invierea sa din morti inseamna o noua creatiune: crearea unei lumi noi, lumea harului mantuitor. Duminica este, deci, ziua care ne aminteste de Invierea Domnului si prin care ni se impartasesc binefacerile acestei minuni.
Biserica ne invata sa ne pastram mereu viata curata, sfanta si fara de prihana – „Stapane Doamne Iisuse Hristoase care ai inviat din morti in ziua Duminicii si ne-ai deschis noua portile imparatiei cerurilor straluceste in inimile noastre lumina fetii Tale ca sa Te cunoastem pe Tine, calea, adevarul, viata si Invierea noastra”, in veci de veci, Amin.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
