Spirala devalizarii, pusa in aplicare la SC COMAT SA
Prahova, la fel ca si celelalte judete din Romania, a reprezentat, in perioada post-revolutionara, locul unor scenarii financiare demne de paginile Cartii Recordurilor. Odata cu trecerea anilor, rechinii financiari si miliardarii de carton, clienti politici ai partidelor care s-au perindat, rand pe rand, la putere, au profitat, din plin, de vidul legislativ, de posibilitatile nemasurate de imbogatire pe spinarea societatilor de stat, cazute in deriva. Privatizarile facute pe ochi frumosi au ras – de multe ori la propriu – fabrici intregi, falimentandu-le, trimitand muncitorii in somaj, si instrainand activele pana la ultimul utilaj gasit prin curte. Nici povestea societatii Comat SA din Prahova nu a sarit din schema ritualurilor generice de devalizare. Dupa capusarea premeditata a urmat, potrivit modelului clasic, o vanzare catre cativa asa-zisi “investitori strategici”, veniti tocmai din Liban.
Active importante
Bunurile societatii ploiestene – care a fost privatizata, in anul 1995, prin metoda MEBO, ating valori importante care merita a fi amintite, pentru a avea o imagine completa asupra mizei aflate in joc. 134.207 metri patrati de teren, 17.817 metri patrati de constructii, cinci poduri rulante, 245.000 de metri liniari de cale ferata, doua puncte TRAFO, o locomotiva si multe altele. Care, cu timpul, vor reprezenta o mina de aur pentru un reciclator de fier vechi. Comparatia nu este intamplatoare, daca tinem cont de ultimii proprietari pe mana carora a cazut fosta societate prahoveana de stat.
Privatizarea care a adus sperante
Nu o sa insistam prea mult cu trecutul societatii Comat care, la fel ca toate celelalte societati socialiste, s-a descurcat bine pana la Revolutie. La nivelul anului 1995, cand s-a privatizat prin metoda MEBO, in incinta fabricii isi desfasurau activitatea un numar de 493 salariati, inscrisi in Asociatia COMAT PAS PRAHOVA. Prin aceasta asociatie, muncitorii au achizitionat, de la Fondul Proprietatii de Stat, prin contractul 294/1995, un numar de 404,352 actiuni. Valoarea acestora se ridica la un nivel de 70,03 % din intreg capitalul social estimat la acea vreme. Cu alte cuvinte, fiecare salariat, in parte, s-a chinuit sa-si achite partea lui de aport la capitalul social achizitionat prin metoda de privatizare mai sus mentionata, contractand credite importante de la banci, ce urmau sa fie achitate din profitul societatii sau prin diverse tipuri de imprumuturi, toate indatoratoare pe mai multi ani. Practic, 70 la suta din valoarea fabricii trecuta in portofoliul Asociatiei COMAT PAS Prahova, a fost platita cu mari sacrificii ale oamenilor. Tot efortul acestora va avea un deznodamant dramatic, pe masura scaderii profitabilitatii, de la an la an, a SC COMAT SA.
Declinul suspect
Pentru a intelege mecanismul regresului financiar, trebuie sa vizualizam clar derularea intregului scenariu. Conform procesului de privatizare aflat, in anul 1997, in vigoare, odata cu achizitionarea unui numar crescut de actiuni de la FPS, si profitul membrilor conducerii, in frunte cu directorul executiv Mihail Tanasescu, a atins cote importante. In anul 1997 a fost inregistrat un profit brut al societatii extrem de important care permitea actionarilor ca, la sfarsitul procesului de privatizare, sa intre in posesia pachetului de actiuni subscrise. In mod suspect, de la aceasta data si pana la sfarsitul lui 2004, societatea a intrat intr-un declin dramatic, ajungandu-se, asa cum va relatam mai devreme, la situatia de a fi achizitionata, in ianuarie 2005, de fratii libanezi Zouhair Tawil si Abbas Tawil. Schema prin care cei doi cetateni straini au intrat in posesia unei societati odata extrem de profitabile, o vom parcurge, impreuna, in urmatoarele randuri.
Drumul spre incapacitatea de plata trece pe la Real Pleasa
Daca profitul SC COMAT SA a scazut, de la an la an, in mod vertiginos, achizitiile s-au facut intr-un mod care ridica multe semne de intrebare. Astfel, societatea a cumparat de la Real Pleasa blocul 45 F 3 in Ploiesti, pe strada Valeni, la numarul 1. Recent falimentata Real Pleasa – opera incontestabila a fratilor timisoreni Emil si Marius Cristescu, patronii holdingului Bega Grup – a contractat un credit bancar de la Banca Comerciala Romana, sucursala Ploiesti Centru, dupa care nu si-a mai putut onora obligatiile de plata asupra datoriei. Achizitionarea acestui imobil de catre COMAT a blocat toata activitatea de comert. Alte miliarde de lei vechi au costat amenajarile interioare efectuate asupra blocului de pe strada Valeni. Dupa tot acest efort, imobilul a fost vandut catre SC Gelsor SA la un pret care nu acoperea costurile efectuate asupra cladirii. Efectul golului in buget a fost pe termen lung. Partenerii de afaceri ai COMAT-ului s-au pomenit cu facturi taiate si cu incapacitatea de plata a societatii. Intr-o plangere penala depusa la Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova scrie, negru pe alb, ca achizitionarea blocului de catre COMAT SA a fost, de fapt, o operatiune de salvare a ofiterului de credite de la BCR. Acesta a acordat creditul catre Real Pleasa in vederea achizitionarii imobilului din Strada Valeni nr.1. Credit pe care societatea respectiva nu a fost capabila sa-l mai achite. Noroc cu COMAT SA, care a fost gasita pentru a plati oalele sparte!
Afaceri cu iz de deces
Alt exemplu de luat in seama pentru a ne clarifica asupra “geniului” managerial al conducerii SC COMAT, in frunte cu directorul Mihail Tanasescu, este cel al instrainarii unei locomotive din patrimoniul societatii la pretul de numai 160 de milioane de lei vechi, cand valoarea reala a acesteia putea atinge suma de doua miliarde ROL. Desi societatea Dali Impex SRL intrase, la nivelul anului 2004, in incapacitate de plata, acumuland o datorie de peste 10 miliarde fata de COMAT, societatea a mai primit o data girul conducerii COMAT, primind marfa de inca 20 de miliarde.
Deznodamantul: concedieri masive
Ajungem, in sfarsit, la deznodamantul unei lungi perioade de agonie a societatii in cauza, concretizat, din pacate, in concedieri masive. Actiunile celor dati afara au fost achizitionate de catre persoanele cu posibilitati financiare din societate. Si cine ar fi fost cei mai indreptatiti sa-si mareasca portofoliul de actiuni la SC COMAT SA daca nu chiar directorul Tanasescu, impreuna cu alti cativa membri din conducere ?! Iar daca tot vorbim despre deznodamant, trebuie amintita datoria societatii COMAT SA de la sfarsitul anului 2004, in valoare de 147,4 miliarde de lei. Din aceasta suma, 67,4 % reprezinta credite bancare.
Schema instrainarii
La acest moment, apar in scena doua personaje pitoresti, in persoanele arabilor Zouhair si Abbas Tawil. In data de 27 ianuarie 2005, in Bucuresti, intre Mihail Tanasescu si cei doi frati arabi are loc o intelegere, in urma careia libanezii vor intra in posesia pachetului majoritar de actiuni al societatii Comat. Acestia, impreuna cu directorul societatii, au semnat un contract de imprumut garantat cu gaj si un Antecontract – Promisiune Cesiune Actiuni, in baza caruia directorul Tanasescu a dobandit suma de 450.000 RON, in vederea cumpararii de actiuni de la membrii asociatiei PAS. Procentul negociat a fost de 51,01% din aceste actiuni, active stranse, probabil, de director pana la acel moment. Fara o licitatie sau consultarea salariatilor, dupa cum relateaza surse din cadrul societatii. Societatea COMAT este tranzactionata pe piata de capital, supunandu-se normelor de supraveghere ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare. Articolul 203 din legea 297/2004 spune astfel: “O persoana care, urmare a achizitiilor sale sau ale persoanelor cu care actioneaza in mod concertat, detine mai mult de 33 % din drepturile de vot asupra societatii comerciale, este obligata sa lanseze o oferta publica adresata tuturor detinatorilor de valori mobiliare si avand ca obiect toate detinerile acestora, cat mai curand posibil, dar nu mai tarziu de doua luni de la momentul atingerii respectivei detineri”. Deci, contrar acestor norme, o singura persoana a achizitionat 50 la suta din actiunile unei societati, dupa care le-a vandut, pur si simplu, printr-un contract de vanzare-cumparare garantat cu gaj. Conform surselor noastre, tranzactia nu a fost perfectata conform legii, in sensul inexistentei unei licitatii prealabile si nici a unei aprobari din partea Adunarii Generale a Actionarilor asupra pretului stabilit de comisia de negociere, fara aprobarea Consiliului de Administratie. Hotararea AGA privitoare la tranzactie a fost publicata in Monitorul Oficial la data de 25 noiembrie, 2005, adica dupa efectuarea tranzactiei.
Drumul fiarelor vechi
Societatea intrata pe mana arabilor Tawil si-a schimbat radical profilul de activitate. Si pentru a intelege mai exact importanta atator metri de sine de cale ferata si a altor active aflate in societate, trebuie sa stiti ca activitatea principala a arabilor in tara noastra consta in reciclarea materialelor feroase, Zouhair si Abbas fiind fericiti proprietari pentru nu mai putin de 12 centre de colectare a fierului REMAT.
Lantul prietesugului
Persoanele demne de amintit in povestea noastra de privatizare dubioasa formeaza un lant al slabiciunilor, strans legat de interesele comune. Doamna Cornelia Petcu, sefa de la Serviciul Credite din BCR, este cea care a ajutat la acordarea creditului BCR catre SC Real Pleasa SA, bani cu care societatea in cauza a cumparat imobilul de pe strada Valeni pe care, ulterior, nu a mai fost in stare sa-l achite dar pe care s-a gasit SC Comat in stare sa-l cumpere cu efortul unui nou credit. Afacerea paguboasa s-a concretizat prin vinderea blocului si din patrimoniul SC COMAT SA, care a ramas cu gaura financiara. Sotul doamnei Petcu de la BCR este nimeni altul decat Costica Petcu, seful serviciului Transporturi din SC COMAT SA, angajat in societate de directorul Tanasescu. In jocul arabesc intra si fostul secretar de stat Mihaela Dorobantu care a ocupat postul de conducere la Comisia de Reciclare in cadrul Ministerului Comertului si Industriei, pana la momentul debarcarii sale, odata cu fostul ministru Dan Ioan Popescu. Fostul secretar de stat a fost angajat in cadrul firmei Metalrom Bucuresti, societate controlata de aceiasi arabi Tawil. Nici notarul Octavian Minea, care a semnat tranzactia de vanzare a actiunilor dintre arabi si directorul Tanasescu nu este total strain de grupul de interese din jurul libanezilor. Sotia lui Minea este angajata la BCR, fiind colega cu ofiterul de credite Cornelia Petcu despre care v-am povestit mai devreme.
Sebastian IGNAT
