De saptamana trecuta, infrumusetarea sediului Primariei din Comarnic a trecut la etapa lucrarilor de exterior. Pana atunci, muncitorii montasera lambriuri pe peretii incaperilor si reimprospatasera zugravelile, fara insa a ajunge la biroul edilului sef, Dorian Botoaca. Muncitorii sunt salariati ai Primariei, executivul comarnicean optand pentru realizarea acestor lucrari in regie. Viceprimarul Sorin Peticila ne-a declarat ca incheierea unui contract cu o firma specializata in amenajari interioare ar fi insemnat o cheltuiala exagerata pentru bugetul local. Surpriza, insa, a venit cand muncitorii s-au mutat la exterior cu operatiunile de cosmetizare deoarece, in afara unor portiuni de zid pe care vopseaua se exfoliase, sediul nu prezenta niciun cusur. Primaria avea culoarea roz-trandafiriu, usor indrazneata pentru o cladire destinata administratiei publice si cu o tenta ironic-paradoxala, daca stam sa ne gandim ca in Comarnic situatia oamenilor nu e deloc roz, ci mai degraba albastra. Aceste obiectii au devenit insa desuete de o saptamana incoace, cand lucratorii au primit misiunea de a vopsi „casa” executivului in rosu aprins. Contrar asteptarilor, vicele Peticila – „liberal pana in maduva oaselor”, asa cum se declara si neobosit anticomunist, asa cum il deconspira propriile declaratii – nu e deranjat deloc de cromatica sediului in care lucreaza: „Culoarea exacta este rosu-vin. Rozul cu care erati obisnuiti provenea tot dintr-un astfel de rosu, insa ploile il cam spalasera. Era timpul sa-l reimprospatam”. „N-am dat decat un singur strat de rosu. Nici nu e nevoie de mai multe, pentru ca vopseaua prinde foarte bine”, spunea unul dintre muncitori, in timp ce inmuia trafaletul in caldarea sangerie, pentru ca apoi sa-l rostogoleasca, cu lentoare, pe zidurile cladirii. Pe langa aceasta inrosire radicala a Primariei, lucratorii au sarcina si de a lacui similipiatra de la baza constructiei, astfel incat cladirea de pe DN1 sa straluceasca de sus pana jos. Comarnicenii par resemnati cu soarta culorii pe care cea mai importanta cladire a orasului o va avea. Cel mai energic trecator pe care l-am rugat sa-si exprime parerea ne-a declarat sec, dupa ce si-a plimbat putin privirile dintr-o parte in alta: „Nu poti face…ceva pe gusturile omului”.
(I.S.)
