Posta Romana, printr-o adresa trimisa Primariei Busteni, si-a facut cunoscuta intentia de a-si construi un sediu in localitate. „Va rugam sa ne comunicati, in masura in care se poate, care sunt posibilitatile de a putea intra in posesia unei suprafete de teren – prin cumparare sau concesiune – in vederea construirii unui oficiu postal care sa deserveasca populatia si turistii ce tranziteaza orasul Busteni”, se specifica in scrisoarea expediata de Posta. In prezent, Compania Nationala a Postei Romane isi desfasoara activitatea in fostul sediu PTTR (foto), care, in urma privatizarii telefoanelor, a revenit RomTelecom. De ce RomTelecomul n-a cumparat si oficiile postale care impanzesc toata tara, ci a ales, pe spranceana, doar cateva dintre ele, tine de strategiile acelei privatizari. Ceea ce mira insa este ca Posta Romana, cu doi ani – conform unui calendar destul de lax – inaintea privatizarii, isi poate prevede in buget cheltuieli pentru construirea unui imobil intr-un oras statiune. In aprilie anul trecut, postasii au scurtcircuitat mersul intregii corespondente nationale printr-o greva de zece zile, in timpul careia cereau majorari salariale. Sa te cari toata ziua cu o geanta mamut pe umar – intesata cu pensii si hartii de valoare – nu e lucru usor. Li s-a raspuns ca FMI-ul nu da voie institutiilor bugetare sa-si mareasca cheltuielile salariale, iar greva, pe langa faptul ca a tinut in sah o sumedenie de activitati economice, nu a rezolvat nimic. Lumea i-a simpatizat si i-a cainat pe postasi – functionari vesnic obositi de drum, care-si tocesc talpile pentru a aduce la timp o carte postala,chiar s-au varsat lacrimi pentru presupusa disparitie a postasului aducator al pensiei. Pentru multi batrani, postasul este singura legatura cu lumea si cel mai asteptat oaspete. Cum de are o companie de stat – care a redus la minimum numarul ghiseelor din oficii, si ai carei angajati chitaie de foame – bani sa-si construiasca sediu intr-un oras statiune e o minune pe care numai pofta discretionara a directorilor de institutii publice, aflate pe ultima suta de metri, o poate explica.
(I.S.)
