Registrul de Publicitate Imobiliara -locul unde cafeaua “adoarme”operativitatea
Realitatea post-revolutionara romaneasca a scos la iveala nenumarate increngaturi de interese economico-bugetare de tip mafiot care, ignorate fiind, ani la rand, de catre autoritatile indrituite sa ia masuri in sensul eradicarii acestora, au proliferat intr-o mare de decizii incorecte. Hotararile functionarimii post-decembriste au pus pe drumuri mii de romani care si-au pierdut timpul, banii si sanatatea pe holurile instantelor autohtone. In randurile de mai jos aveti ocazia sa urmariti o astfel de poveste petrecuta pe treptele unor institutii ale statului in care, o batranica de saptezeci si cinci de ani este batjocorita de autoritatile prahovene. In loc sa aprobe si sa efectueze toate demersurile necesare aplicarii deciziei definitive date de catre Curtea de Apel Ploiesti, angajatii bugetari de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Prahova amana perfectarea actelor pentru un teren care i se cuvine pensionarei prin lege.
Argumentele de tip birocratic ale functionarilor mai sus-amintiti ar putea acoperi o arie larga de scuze. De la actele care lipsesc la dosar, pana la programul de lucru cu publicul care, chipurile, este extrem de aglomerat. Acestea, spunem noi, ar putea fi singurele scuze pentru care pensionara Elisabeta Miga, domiciliata la marginea tarii, este purtata pe drumuri, pe lungul traseu Ploiesti-Bucuresti-Arad. Daca intr-o zi lipseste un act la dosar, a doua zi se gaseste altceva care nu respecta regula radierii dintr-un act cadastral. Disperata de comportamentul birocratilor care se misca aproape cu viteza melcului si cu o indiferenta demna de statutul angajatilor bugetari, pensionara a apelat la redactia cotidianului nostru, disperata de aventura sa cu functionarimea bugetara prahoveana.
Un general aruncat in strada de catre comunisti
Imobilul care i-a creat nenumarate insomnii batranei Elisabeta Miga, fosta Ionescu Sinaia, dupa numele tatalui sau, se afla in orasul-statiune Sinaia, pe strada Furnica, numarul 33. Casa a fost nationalizata de comunisti in anul 1950. La vremea respectiva, autoritatile acelei perioade s-au bazat, probabil, pe dorinta de “pedepsire” a tatalui Elisabetei Miga, care a fost general in armata regala, la arma “vanatori de munte”. Generalul a ocupat, la sfarsitul razboiului, si functia de comandant al apararii orasului Ploiesti. Asa s-a priceput regimul politic de la inceputul perioadei comuniste sa-l “premieze” pe cel care a facut si Primul Razboi Mondial tot printre gloantele inamicului, in Muntii Tatra. De asemenea, tatal Elisabetei a ocupat si postul de casier la Primaria orasului Sinaia.
Rude de gradul trei cu tupeu de grad zero
Fiica generalului de armata a fost fericita la Revolutia din decembrie, 1989, sperand ca dreptatea isi va intra, in sfarsit, in atributii. Fie si asa, cu cincizeci de ani de intarziere. In anul 1991, a urmat calea fireasca, a justitiei, pentru a intra in posesia bunurilor pe care le revendica de drept. Casa si terenul aferent s-au intors, dupa atata amar de ani, in proprietatea familiei indreptatite prin lege sa o stapaneasca. Din pacate pentru batrana Elisabeta Miga, care are acum varsta de 75 de ani si locuieste la Arad, dupa treisprezece ani, ca din senin, au aparut neamuri de-ale sale, de gradul al treilea care au revendicat, prin instanta, casa si bunurile aferente, stapanite, inainte de razboi, de tatal femeii. Au inceput procesele.
Justitia – de partea adevarului
Dupa lupte care pareau, la un moment dat, interminabile, nervi consumati si sanatate pierduta, femeii i s-a dat castig de cauza. Prin decizia cu numarul 1346 din dosarul 7497/2005, Curtea de Apel Ploiesti recunoaste titlul de proprietate eliberat pe numele Elisabetei Miga ca “definitiv si irevocabil”, respingand, in consecinta, recursurile rudelor de gradul al III-lea. De asemenea, prin contractul de executare silita cu numarul 23 din 13 februarie 2004, Biroul Individual Executor Judecatoresc “Pavel Bebi” din orasul Sinaia confirma punerea in posesie legala asupra terenului si imobilului din strada Furnica, numarul 33, localizat in statiunea montana prahoveana. Dupa cum am vazut mai devreme, toate recursurile facute de “rudele” care au contestat decizia de punere in posesie au fost respinse de instantele prahovene care au judecat cauza in mod corect. Era vorba, doar, de fiica legitima a fostului proprietar dat afara cu japca din casa, in urma cu cincizeci de ani !
Dusa cu vorba de la Arad la Ploiesti
In ciuda hotararilor definitive si irevocabile, batrana a fost adusa la disperare de catre angajatii Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara al Judetului Prahova. “Oficiul Cadastrului ma minte si ma pune pe drumuri, fiind bolnava, de varsta inaintata, cu pensie mica, invocand fel de fel de situatii, de trei luni de zile, imi cere acte, si cand le aduc nu sunt bune, altele trebuiesc, mai ales ca le cer din anul 2004, cand aduc pe cele recente si definitive, de pe 2005 si 2006, trecand peste hotararile complexului de judecata superior. Ei sunt totul, peste ei nu se trece, cu toate ca am primit titlul de proprietar, fiind trecuta in Cadastrul orasului Sinaia si la Cartea Funciara unde platesc impozit din 2004”.
Angajat la stat degeaba
Elisabeta Miga a luat drumul Bucurestiului, unde a sperat ca i se va clarifica situatia si i se vor radia toate notele de litigiu din actul cadastral de la oficiul din Ploiesti. “Am fost la toate forurile juridice, pentru a primi doua radieri, si dupa multe umblaturi, mi se aproba numai una, pentru a doua mai trebuie acte pe care sa le aduc. Comportamentul lasa mult de dorit, usi trantite in nas, nu vorbesc cu mine, ma evita, au fost dosare disparute care, cu multa insistenta, le-am primit”. Batrana spune ca a fost, de nenumarate ori, la cadastru si a asteptat cu orele ca sa se deranjeze cineva pentru a-i asculta pasul. Mai mult de-atat, Elisabeta Miga ne-a declarat ca a vazut functionari care, in timpul serviciului, merg la cumparaturi si isi pregatesc mancarurile, in timp ce oamenii care se adreseaza aici cu treburi sunt lasati sa astepte, cu orele, pe sala, fara ca acest fapt sa deranjeze pe cineva.
“I-am anuntat ca voi veni personal dupa rezultat si am facut drumul la Ploiesti. Aici, de pe sala ni se spune ca au trimis rezultatul la Arad, deci alte drumuri de facut… Si sa nu avem posibilitatea de a ne justifica cu alte acte sau macar sa ne lamureasca de ce ?” In ciuda faptului ca litigiile existente cu rudele de gradul III, care ar fi vrut sa se faca stapane pe proprietatea din Sinaia a tatalui sau, au fost respinse prin hotararile clare si fara drept de tagada, eliberate de catre instantele prahovene, femeia este pusa pe drumuri. I se pun piedici ametitoare de ordin birocratic, pentru o simpla rezolvare care ar dura, dupa stiinta noastra, numai un minut de atentie din partea unui angajat constiincios de la Registrul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Prahova. Din pacate, constiinciozitatea reprezinta o notiune mult prea perimata pentru angajatii statului. Cafeaua si pilele raman constanta dupa care se invarte operativitatea functionarului bugetar in multe dintre aceste cazuri !
Sebastian IGNAT
