Muma si ciuma
Aveti fiecare cate un parinte sau bunic pensionari pe-acasa? Nu d-alde Tamare inzestrate, subit, cu superinteligenta de-a face milioane la senectute, ci oameni care au intrat pe poarta fabricilor 40 de ani sau care au rostogolit cu sapa pamantul ogoarelor constiinciosi si corecti, intr-un sistem social pe care nu ei l-au impus. Cum nici pe-acesta nu l-au impus, desi capitalistii si-au luat ingaduinta sa le judece stradania de viata cu niste pensii egale cu umilinta si confiscarea libertatii. Daca aveti, trebuie ca v-a scuturat sufletul imaginea revoltei pensionarilor din Galati, imbranciti de jandarmi sau politisti comunitari, ce-or fi fost ei, nu conteaza. „Mi-e foame, nu mai pot sa mananc ceai cu paine!” Acest chin reprimat ani si ani a fost intampinat de structura statului investita sa-l apere pe cetatean cu respectul… de a matura strada cu bietul om. Romania a plans prin Galati.
Celalalt ochi al Romaniei sfredelea cu dispret multimea de batrani infometata. La Bucuresti, in budoarele statului, se pritocea un mare dar bugetar pentru SPP. Serviciul de Protectie si Paza, pe limba nomenclaturii comuniste. Baietii care au grija de oasele demnitarilor au primit dreptul unor salarii compensatorii de 500 de milioane de lei si o grila speciala de pensionare. Asta se intampla exact in ziua marii umilinte de la Galati; iar batranii vorbeau doar de 1-2 milioane de lei!
Si tot acest ochi al Romaniei, putin mai inainte, impartea milioane parlamentarilor si privilegii la care neam de neamul lor n-au indraznit sa viseze pensionarii. Cu exceptia sexagenarilor si septuagenarilor din Parlament. Acestia nu numai ca nu viseaza, ci chiar si-au semnat beneficiile de nababi, cu aceeasi mana tinuta pe Biblie atunci cand au jurat sa fie in slujba poporului. Inclusiv a celui varstnic, din Galati.
Posibil ca a fost o mica neintelegere. Cand au facut legamantul, parlamentarii se gandeau cu adevarat la slujba. La cea de inmormantare a pensionarilor…
Maria BOGDAN
