V. Stoica

Iubitor al muntelui, fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza, a suferit, exact acum o săptămână, de 1 Iunie, un grav accident, care îi putea fi fatal, în munții Bucegi. Intervenția promptă a echipelor de salvamontiști și medicii din Sinaia l-au ajutat să treacă peste momentele care i-au pus viața în primejdie. Chiar fostul premier moldovean a relatat, pe pagina sa de Facebook, pățania care era să-i vină de hac: „Da, am suferit un accident sever pe munte de Ziua copiilor. Ultimul pas, ultimul pasaj cu gheață și zăpadă pe o brână mai ciudată și… hăul… Norocul (dacă se poate vorbi aici de noroc) a fost că am reușit să mă regrupez și stabilizez înainte de segmentul vertical. La un pas de… Am fost stabilizat pe munte de doi mountaneers (alpiniști) inimoși care – cu riscul vieții – au coborât către mine până au venit cei de la Salvamont. Știu că le-a fost extrem de greu, le auzeam vocile tot mai alarmate. Nu știu cine sunt, știu doar atât: unul din ei îmi povestea că el crede în Dumnezeu și că totul va fi bine! Și chiar a fost. O să-i găsesc neapărat pe salvatorii mei pentru a face o rugăciune împreună pentru sănătatea și salvarea tuturor.
Tot ce a urmat a fost ca la carte. Echipa Salvamont de la Piatra Arsă a venit rapid: „Hai, nea Ion, că poți!” Târât pe potecă și – culmea! – am reușit să fac câteva sute de metri de picioare fără a pune în pericol viața salvatorilor. SMURD Sinaia – stabilizat, oxigenat și transportat la Unitatea de Urgență Ploiești. Preluat, triat, testat, chirurgie, stabilizat. Văzând aglomerația mare de la Urgență, am preferat să nu ocup patul cuiva și am fost transferat la Centrul de recuperare de la Enayati Medical City din București. Prietenul meu Wargha Enayati și echipa sa au făcut minuni. Acum sunt bine și scriu prostii pe Fb”.
Fostul premier al Moldovei a ținut să le mulțumească salvatorilor, dar a și menționat că se simte vinovat de producerea accidentului de pe munte: „Da, încep să-mi fac un proces de conștiință – un hobby personal a pus pe jar zeci de oameni. Evident, s-au activat (pentru prima dată!) toate asigurările pe care le întrețin de zeci de ani. E important să le ai în cazul nefericit al unui accident. Dar și faptul că am făcut o greșeală aproape fatală de începător – nu te bagi pe panta instabilă plină de gheață și zăpadă deasupra prăpastiei. Nu este delușorul pentru lunecuș din cartier. Nu mergi singur și neasigurat pe brâna cunoscută pentru multiple accidente fatale în condiții mult mai bune… E și ceva pozitiv, o să mă mai astâmpăr. A fost un test dur – nu m-am speriat, panicat, doar m-am înfipt și cu dinții în ultimul petic de pământ și am început… să mă gândesc la viața mea. Când știi că aproape tot ce ar fi trebuit să faci în viață ai făcut, că nu va plânge multă lume în urma ta, e mai ușor să desclești dinții, să desfaci mâinile pentru ultimul zbor…”.