Lucian Avramescu
(14 august 1948-12 decembrie 2021)
Noaptea asta-i fără somn
Trenuri trec cu amăgire
Dialog cu mine însumi
Dar nu vin la întâlnire
Tu, iubito, ai pus ceasul
Să mă scoale fix la trei
Sau prin mintea mea aleargă
Cai nebuni, demoni mișei?
Doarme lumea, doarme satul
Și tu dormi profund, ne-ntoarsă
Numai eu, planton de veghe
Îmi consum o veche farsă
Culcă-te o oră minte
Stinge-ți gânduri toate
Pune bicicletei frână
Scoate-i aerul din roate
Viața mea i-o insomnie
Fără capăt, fără coadă
Gândurile vin de-a valma
Ca o tulbure cascadă
Ies în curte, număr stele
Stau pe margine de pat
Dar nu pot să-nchid un ochi
În poziția culcat
Tu, ce vii din amintire
Știu că nu-ți mai sunt simpatic
Este ziuă-acum la tine
Și mă chinui telepatic?
Știu, a fost frumos cândva
Ne-am iubit aproape-un an
Până te-a trecut oceanul
Un bogat american
Iartă-mi somnul, mâine-am treabă
Mă vrea logopeda teafăr
Știi c-am amuțit, da-n minte
Arde-un felinar luceafăr
S-a făcut patru jumate
Curând fi-va ora cinci
Când de obicei mă vâr
În papuci sau în opinci
Și scriu vesel cu iubire
Cu creioane de cocori
Pe un cer albastru-verde
Vechiul meu salut buni zori
Mi-este falsă ziuă noaptea
O fi semn de bătrânețe
Cum, după o noapte albă,
Să mai dai vieții binețe?
25 august 2020, Sângeru
