Fl. Tănăsescu
Nu de puţine ori am stat şi ne-am întrebat dacă este bine sau nu să mediatizăm furturile de lemne din pădurile prahovene, în care “protagonişti” erau nu neapărat oameni maturi, ci adolescenţi.
Este drept că am avut unele mustrări de conştiinţă atunci când în fotografiile primite de la jandarmeria şi poliţia prahoveană erau arătaţi puştani prinşi în flagrant furând cu atelajul hipo (căruţa) un metru cub–doi acolo, de vreascuri.
Fireşte, au dreptate, uneori, aceia care comentează: “Dar despre ăia care fură cu vagoanele, în complicitate cu pădurarul, de ce nu scrieţi ?”.
Scriem, dar probabil că au sărit peste respectivul/respectivele articole. Şi încă o idee: De ce aceşti comentatori de la liziera pădurii nu pun şi o întrebare de genul: “Dar despre pădurarul în vârstă de numai 50 de ani, omorât la Paşcani, de ce nu scrieţi?”.
Ei bine, în lipsa unei astfel de reacţii, şi dacă am avea cunoştinţă despre o eventuală sută sau chair mie de silvicultori, prahoveni sau nu, care ar fi complici – atenţie, am scris ar fi, nu că sunt! – la furturile de material lemnos, tot n-am scrie. N-am scrie fiindcă , da, “ O viaţă de om nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viaţă de om”.
Context în care nu ne ies din gând ce a postat doctorul inginer Neculai Marcel Flocea, şef lucrări la “Universitatea de Silvicultură” din Suceava: “Pădurarii, da, ei, nu-s rupţi din stele (…). Pentru lipsurile din pădurea pe care o au în gestiune răspund administrativ, material, contravenţional şi penal. Şi nici nu se pot pensiona mai devreme, şi nici nu au pensii mai mari ca salariile, şi nu au cine ştie ce sporuri de risc ori asigurări de viaţă suportate de patronat”.
Şi acum aşteptăm răspunsurile ecologiştilor de conjunctură şi ale celor care spun stop defrişărilor … Ciulinilor Bărăganului. Nu de alta, dar ce paradox!, în anul de graţie 2019, suprafaţa păduroasă a ţării a crescut, în ciuda tuturor postărilor negastiviste de pe Facebook.
“Merită să mori pentru pădure ? Vă place ori nu, răspunsul este NU. Chiar nu ! Pentru că nu trebuie să mori în exerciţiul funcţiunii, într-o ţară normală şi o societate normală, pe timp de pace. Într-una a urii însă…”, mai adaugă doctorul inginer Neculai Marcel Flocea.
Şi-acum, iertată-ne fie trecerea de la aceste cuvinte spuse în memoria unui pădurar la cifre seci. Deşi, tot cu ură faţă de hoţii de lemne scriem ceea ce s-a întâmplat în pădurile administrate de către Direcţia Silvică Prahova în primul semestru al anului curent.
Poate ne întrebaţi ce legătură are coada calului de la atelajul cu care se fură lemne cu ciocanul de marcat al pădurarului ? Ei bine, are ! Are, fiindcă în primul semestru al anului curent, după cum ne-a precizat inginerul Ioan Domşa, angajaţii instituţiei sus menţionate au constatat 43 de infracţiuni la regimul silvic, paguba fiind de 286 de metri cubi. Au fost recuperaţi, ce-i drept, 246 de metri cubi, dar diferenţa cine o plăteşte ? Pădurarul, după cum amintea conferenţiarul universitar doctor inginer Neculai Marcel Flocea.
Şi acum, iată şi legătura între coada calului de la atelajul cu care se fură lemne şi ştampila cu care se marchează cioatele: dacă în timpul unui flagrant, pe unul din ăsta, tânăr sau bătrân, care consideră pădurea ca domeniu propriu, îl apucă pandaliile şi îi dă în cap pădurarului ? Lucru care, de altfel, s-a şi întâmplat în în Prahova, în urmă cu trei ani.
Revenind la amenzile date în judeţ, aferente infracţiunilor amintite, acestea s-au ridicat, după cum ne-a mai precizat interlocutorul nostru, la peste trei mii de lei.
În cea ce priveşte controalele pe linia circulaţiei materialului lemnos, angajaţii Direcţiei Silvice Prahova, împreună cu jandarmii şi poliţiştii, au efectuat peste trei mii de filtre, fiind confiscată cantitatea de aproximativ 140 de metri cubi şi împărţite amenzi însumând aproape 65 de mii de lei.
În rest… În rest, cel puţin în pădurile administrate de către Direcţia Silvică Prahova, există zone în care hoţii de material lemnos nu ştiu prea multe melodii şi, atunci când sunt prinşi în flagrant ori o iau la sănătoasa, ori, Doamne Fereşte!, nici nu vrem să ne gândim la ce-i mai rău…
Aşadar, “merită să mori pentru pădure ? Vă place sau nu, răspunsul e… NU !”.
