Fotografii interzise in budoarul Reginei Maria
Romanii sunt inventivi, se spune adeseori, in incercarea de a se explica fie de ce avem rezultate deosebite, in diferite domenii, fie exact contrariul, respectiv cum fentam legea sau cum supravietuim apeland la tot felul de metode neortodoxe. Materialul de fata se potriveste, mai curand, celei de-a doua descrieri. Si a pornit de la o experienta personala, traita recent la Sinaia.
Istoria se vinde bine…
Castelul Pelisor, construit in perioada 1899-1902, de arhitectul ceh Karel Liman, a fost locuit de perechea princiara Ferdinand si Maria de Hohenzollern. Iar daca regele a fost apreciat pentru faptul ca in timpul domniei sale s-a infaptuit Marea Unire, Maria – cunoscuta si ca „regina artista”, datorita inclinatiilor sale catre fenomenul artistic – a ramas in istorie drept cea care si-a pus in cel mai profund mod amprenta pe arhitectura interioara a Pelisorului. Urmand ideile si sugestiile sale, vienezul Bernhard Ludwig a decorat castelul intr-un stil unic, care imbina elemente „Art Nouveau” cu caracteristici celtice si bizantine. Sunt celebre salile denumite „Dormitorul de aur” – cu mobila sculptata in lemn de tei, aurita, „Capela” – placata cu marmura de Ruschita si destinata serviciului religios, precum si „Camera de aur” – ai carei pereti sunt din stuc aurit, sub forma unor frunze de ciulini.
De asemenea, castelul adaposteste colectii impresionante de tablouri si obiecte de arta, semnate de E. Galle, fratii Daum, Gurschner, J. Hoffmann etc. Este de inteles, asadar, de ce Pelisorul este al doilea obiectiv din Sinaia, din punct de vedere al importantei, dupa Castelul Peles. Anual, pe acolo trec zeci de mii de turisti romani si straini, care aduc venituri importante nu doar statului, ci si persoanelor care deservesc muzeul. Cum ?
… si unii profita de acest lucru
Recent, pentru ca nu vizitasem niciodata Pelisorul, m-am gandit ca nu trebuie sa ratez ocazia. Asa ca am plecat catre Sinaia. Am ajuns acolo, pe o vreme nu tocmai indicata pentru un turist. Vantul spulbera zapada, iar temperatura scazuse pana la -7 grade Celsius. Dar mi-am spus ca merita efortul. La Pelisor, vreo trei persoane se aflau in curte, asteptand sa se constituie un grup mai mare. „Altfel nu vi se da ghid autorizat”, ni s-a spus tuturor. Eu am renuntat de buna voie, spunand ca am ochi si pot citi si singur explicatiile. Asa ca am intrat. Inauntru, o puzderie de supraveghetoare. Care, insa, aveau si alte scopuri, decat cel de a urmari vizitatorii castelului. De exemplu, isi ofereau serviciile. Nu, nu va ganditi la prostii ! „Domnu’, domnu'”, mi s-a adresat una dintre ele. „Nu vreti sa va fac niste poze in dormitorul reginei sau in capela ?”. «Pai este voie?!», am facut eu pe inocentul. „Nu, dar nu ne vede nimeni”.
Si negocie-rea fiind purtata, am trecut la fapte. Cu sprijinul altei supraveghetoare, care tinea de sase, cea care m-a abordat a dat la o parte snurul care interzicea accesul in camere si, precum intr-o cursa contra-cronometru, m-a asezat la biroul Reginei Maria, in fata baldachinului unde dormea aceasta, la masuta din interiorul capelei s.a.m.d. La final, din buzunarul meu intr-al ei a trecut o hartie de 5 RON. Ca atat era taxa pentru inchis ochii si deschis blitzul aparatului de fotografiat. Pe care tot ea l-a manuit, cu o dexteritate care arata ca nu se afla la prima experienta de acest fel. La fel ca si sfaturile… profesioniste pe care le dadea gen: “Asa, putin aplecat spre dreapta. Asezati mana pe birou”. Concluzia ? Turistii aduc venituri nu doar muzeului, ci si personalului. Traiasca economia de piata ! Cat despre poze, pot sa va spun ca au fost reusite. Din pacate nu-i cunosc numele supraveghetoarei, sa-i multumesc…
Iulian MAXIM
