Pomenirea Sfantului Apostol, intaiul mucenic si arhidiacon Stefan
S-a pus odata intrebarea intre iudei, saduchei, farisei si elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau ca este proroc, altii – ca este inselator, iar altii – ca e Fiul lui Dumnezeu. Atunci, Stefan a stat pe loc inalt si a binevestit tuturor pe Iisus Hristos, zicand: “Barbati frati, pentru ce s-au inmultit rautatile voastre si s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a indoit in Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile si S-a pogorat pentru pacatele noastre si S-a nascut din Sfanta si curata Fecioara, cea aleasa inainte de intemeierea lumii. El a luat neputintele noastre si a purtat slabiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leprosi i-a curatit, pe demoni i-a izgonit”. Cand l-au auzit graind asa, l-au dus in sinedriu la arhierei, ca nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si a duhului cu care graia. Acolo, pentru cele spuse, au hotarat sa-l ucida lovindu-l cu pietre. Inainte de a muri, sfantul s-a rugat pentru cei care il loveau zicand: “Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!”, iar fata lui a devenit stralucitoare.
