Cutremurele de trei grade si ceva reprezinta o activitate seismica normala in regiunea Vrancea

• Interviu cu Cristian Chitaru, inginer în cadrul Institutului Naţional de Fizică a Pământului – Observatorul Seismologic de la Muntele Roşu.
La Observatorul Seismologic Muntele Roşu nu se ajunge prea uşor. E drum lung. Nu atât de la Ploieşti la Cheia, ci din Cheia până la Muntele Roşu. Şi asta din cauza faptului că drumul până la destinaţie este parcă ”amenajat” special ca să te înveţi cu…zdruncinatul pământului ce este monitorizat zi şi noapte. Croit prin pădure, drumul până la Observatorul Seismologic – amplasat în apropierea Cabanei Muntele Roşu – e făcut praf. Oricât de mult ar dori un şofer să ocolească gropile care au ”muşcat” serios asfaltul, până se vede pământul, nu poate. E crater lângă crater, de zgâlţâieli serioase având parte toţi cei care se avântă cu automobilul pe drumul care duce la Muntele Roşu. Locul, în schimb, este feeric, de o privelişte de vis având şi noi parte, săptămâna trecută, când am fost la faţa locului. De-o parte şi de alta a drumului, copacii dezgoliţi de frunze păreau, în lumina soarelui, sculptaţi. Iar când am ajuns în locul în care este amenajat Observatorul – care, de departe, pare că este o clădire destinată…odihnei – a ieşit la iveală un adevărat tablou de toamnă târzie. Efortul de a afla de ce, în ultima vreme, în Vrancea a fost atât de multă activitate în inima pământului şi dacă vor mai fi şi alte cutremure a fost răsplătit din plin de natură, şi la fel dialogul purtat cu Cristian Chitaru, inginer în cadrul Institutului Naţional de Fizică a Pământului – Observatorul Seismologic de la Muntele Roşu.

– Domnule Cristian Chitaru, în ultima perioadă, în România, a fost înregistrat un ”roi” de cutremure la Galaţi, dar şi în Vrancea, existând numeroase păreri că acestea pot anunţa un seism mult mai puternic. Ce ne puteţi spune, ca specialist?
– În primul rând, trebuie clarificată chestiunea cu predicţia; ce înseamnă, de fapt, predicţie seismică. Aceasta înseamnă să poţi să spui locul exact unde se va produce cutremurul. În cazul României, se poate spune că se va produce în Vrancea, dar asta poate spune oricine, pentru că în această zonă se produc frecvent cutremure! Asta nu este suficient, pentru că acela care va face predicţia va trebui să spună şi cu ce magnitudine şi când anume se va produce exact acel cutremur. Dacă va spune că se va produce în jurul anul 2015, plus – minus doi sau trei ani, nu ajută cu nimic. Asta nu este o predicţie, nu ajută cu absolut nimic. În plus, va trebui să spună şi care este magnitudinea replicilor,care de regulă sunt mai mici ca intensitate decât cutremurul principal. Însă, cel mai important lucru pe care va trebui să-l spună un prezicător se referă la cât de sigur este pe faptul că va veni cu adevărat un cutremur. Or, asta nu poate să spună nimeni! Dacă spune că este sigur în proporţie de 40%, nu înseamnă nimic. Dacă ar spune că este sigur în proporţie de 90 – 95% încât să poţi face ceva şi să alertezi populaţia, ar fi ceva, dar nimeni nu poate garanta aşa ceva.
– Se poate face o legătură între cutremurele înregistrate la Galaţi şi cele din Vrancea? În ultima perioadă, în ultimul caz, activitatea seismică a fost destul de intensă…
– Cutremurele din cele două zone nu se pot cumula. N-au nicio legătură unele cu altele. În Vrancea, cutremure de magnitudine mică se înregistrează câte unul la trei patru zile! Cutremur de trei grade şi ceva reprezintă o activitate seismică normală în Vrancea! Dacă nu s-ar spune nimic despre aceste cutremure, lumea ar fi liniştită. Iar dacă în fiecare zi s-ar anunţa că se produc astfel de cutremure, după un timp, lumea s-ar obişnui şi şi-ar da seama că nu se întâmplă nimic neobişnuit. Însă, dacă o perioadă de timp nu spui nimic despre acest subiect, dar apoi anunţi, în fiecare zi, că a fost un cutremur de 3 grade, care nu însemnă de fapt ceva grav, lumea poate să intre în panică pentru că este o chestie absolut psihologică. În ceea ce priveşte suita de seisme de la Galaţi, aceasta nu are nicio legătură cu ultimul cutremur de 5,5 grade care s-a înregistrat recent în Vrancea. Cele din Galaţi au fost un roi de cutremure cum se mai înregistrează şi în alte locuri de pe glob. Din punct de vedere tectonic, este o activitate normală. Este adevărat, în cazul locuitorilor de la Galaţi, nu a fost uşor. Să te zguduie întruna nu este tocmai uşor, nu poţi rezista. În acea zonă au fost peste 200 de cutremure timp de o lună. Există şi pe site-ul Institutului de Fizică a Pământului rapoarte în legătură cu aceste seisme înregistrate la Galaţi. Sunt rapoarte în legătură cu ziua când s-au produs, magnitudinea, adâncimea. Dar, din punct de vedere tectonic, este o activitate normală. Roiuri de cutremure mai mici există peste tot în ţară, dar nu au nicio legătură cu Vrancea. În Vrancea, cutremure de 5,5 grade sunt normale, apar la un interval de doi- trei ani. Ultimul cutremur înregistrat în Vrancea, de 5,5 grade, a fost doar o coincidenţă cu cele produse la Galaţi. Caracteristicile tectonice de la Galaţi sunt complet diferite faţă de cele din Vrancea. În Vrancea sunt cutremure adânci, la 130 -150 de km, pe când la Galaţi au fost de suprafaţă, până în 10 km. Or, diferenţa este enormă. Lumea s-a panicat degeaba, pentru că seismele de la Galaţi nu le-au favorizat pe cele din Vrancea.
– În cazul acestor roiuri de cutremure, părerile sunt extrem de împărţite în privinţa cauzelor.
-Vorba domnului Mărmureanu – pământul nu ştie nici fizică, nici matematică, nici geofizică, pur şi simplu se întâmplă să se producă aceste cutremure. Ce anume se întâmplă la o adâncime mai mare, în pământ, nimeni ştie exact! Nu se poate fora foarte adânc. S-a forat până la 12 km, dar să forezi punctual nu se poate, pentru că o falie poate avea zeci, poate sute de kilometri lungime şi lăţime. Nu poţi fora la adâncimi unde sunt temperaturi şi presiuni foarte mari ca să introduci nişte seismometre pentru a se vedea ce se întâmplă în interiorul pământului. În cazul unui cutremur, nu poţi să ştii ce se întâmplă decât după ceea ce se vede pe seismogramă. În cazul producerii unui cutremur, făcând o analogie matematică, este vorba despre un sistem de „n” ecuaţii cu ”n” necunoscute, în care numărul necunoscutelor este mai mare decât numărul ecuaţiilor. Nimeni nu poate să ştie ceea ce se întâmplă acolo jos, în pământ. Ca atare, nu poţi să spui că un roi de cutremure este ceva anormal sau că după acestea vine un cutremur distrugător. Nicio metodă de predicţie nu a dat până acum rezultate. Nu se poate face nicio predicţie la ora actuală. De exemplu, la Staţia seismică de la Vrâncioaia se măsoară şi concentraţia de radon din atmosferă (n.n. – radonul este un element chimic cu simbolul Rn şi numărul atomic 86, fiind al cincilea element chimic radioactiv descoperit. Face parte din grupa gazelor rare, creşterea concentraţiei de radon în atmosferă anunţând apropierea unui cutremur). Au fost cazuri în care, în lume, o mărire a concentraţiei de radon din atmosferă a putut anunţa un cutremur, unde focarul era superficial. Însă, în niciun caz situaţia nu poate fi valabilă şi pentru Vrancea, pentru că aici sunt cutremure care se înregistrează la o adâncime de 130-150 de km, iar radonul care se degajă prin fracturarea rocilor nu are nicio şansă să ajungă până la suprafaţă. Să existe câteva particule de radon care să străbată 140 de km de rocă şi să ajungă la suprafaţă ca să le mai poţi măsura este greu de crezut! Repet, însă, nimeni pe glob nu a reuşit să facă predicţii în adevăratul sens al cuvântului ! Nici măcar în ceea ce priveşte comportamentul păsărilor sau al mamiferelor. De exemplu, acum patru ani, în Făgăraş, a fost un cutremur de 4 – 4,5 grade. O cunoştinţă din Braşov care avea un papagal mi-a spus, după cutremur, că şi-a dat seama că, înainte de producerea lui, pasărea s-a agitat. Dar asta nu poate spune nimic. Acum, după cutremurul de 5,5 grade care s-a produs în Vrancea, reporterii s-au dus la Staţia seismologică de la Vrâncioaia unde există atât papagali, cât şi o broască ţestoasă, comportamentul acestora fiind monitorizat de la Bucureşti. De la Observatorul de la Vrâncioaia s-a spus că papagalii nu au simţit nimic. În ceea ce priveşte broasca ţestoasă, pe care o cheamă Fifi, s-a spus că, înainte cu două zile de producerea cutremurului, aceasta n-a mâncat nimic, dar nu s-a putut să se tragă concluzia că acest lucru s-a întâmplat din cauza faptului că a simţit cutremurul. În aceste cazuri, legat de comportamentul păsărilor sau al mamiferelor înainte de un cutremur, nu trebuie denaturată nicio situaţie şi nici să se tragă concluzii greşite.

• La Cheia a fost înregistrat şi seismul de la Fukushima

După cum aveam să aflăm, dar şi să vedem, graţie aparaturii existente, la Observatorul Seismologic de la Muntele Roşu a fost înregistrat inclusiv cutremurul de 8,8 grade pe scara Richter din Japonia. Acesta a avut loc în luna martie 2011 la Fukushima, fiind urmat de un tsunami gigantic, care a afectat coastele de nord-vest ale Japoniei, devastând oraşe şi sate de pe litoral, provocând moartea sau dispariţia a peste 20.000 de persoane. Această înregistrare a seismului din Japonia este expusă la loc de cinste la Observatorul de la Muntele Roşu, făcând clar diferenţa cu înregistrarea ultimului seism din România, din Vrancea, de 5,5 grade.
-Domnule Chitaru, pe ce criteriu a fost aleasă localitatea Cheia, respectiv Muntele Roşu, pentru amenajarea unei staţii seismologice?
– Aici, zgomotul de fond este foarte mic, nu este activitate industrială. Fiind zgomot foarte mic, se pot înregistra cutremure de mică intensitate, chiar şi de 2,5 grade. De exemplu, dacă este o furtună mai puternică în Marea Neagră, şi aceasta se înregistrează. Totodată, se pot înregistra chiar şi furtunile solare! La Staţia de la Vrâncioaia există avantajul că observatorul este amplasat exact în focar şi se poate stabili foarte precis adâncimea la care s-a produs un cutremur. Aici, la Muntele Roşu, se pot înregistra şi cutremurele mai mari care se produc pe glob. Chiar şi cele din Japonia, de intensitate mai mare! Un exemplu fiind şi cel care a avut loc la Fukushima, şi acum fiind păstrată, la loc de cinste, înregistrarea de pe seismograf. La Observatorul de la Muntele Roşu se pot înregistra între 120-150 de cutremure pe lună, de mai mare intensitate, de oriunde de pe glob.
-Când a fost construit observatorul, şi ar fi interesant să ne spuneţi dacă activitatea acestuia iese în evidenţă, cu ceva anume, în comparaţie cu celelalte staţii seismologice din România.
– Observatorul de la Muntele Roşu a fost construit în anul 1973. La început, el a avut o dotare mai precară. A avut seismografe ruseşti, dar şi chinezeşti. A existat ulterior şi o colaborare cu nemţii, de la ei având un seismograf cu înregistrare pe bandă magnetică. Prin anii 1983-1984, am avut colaborări cu americanii, care ne-au donat o serie de echipamente, inclusiv la staţiile din Bucureşti, Vrâncioaia şi Eforie Sud, unele funcţionând şi acum. De asemenea, avem dotare şi din Japonia. Acum s-a realizat o reţea digitală, în toată ţara, cu echipamente ale unei firme americane, care este lider mondial în domeniu. În toată ţara sunt peste 100 de staţii seismice, care au beneficiat de foarte multe dotări. Observatorul de aici, de la Muntele Roşu, este un reper în ceea ce priveşte acurateţea datelor. Funcţionează 99% din timp după standardele internaţionale şi, ca unicitate, este singurul din ţară inclus, din anul 2004, în sistemul mondial de monitorizare a exploziilor nucleare. Cu sediul central la Viena, există o reţea de vreo 200 de staţii seismologice de pe tot globul, în care este inclusă şi cea de la Muntele Roşu, unde, dacă se produce o explozie nucleară neanunţată, oriunde în lume, poate fi detectată.
Nicoleta DUMITRESCU